| = frumusetea anilor | Dănilă Florentina-Loredana [04.Jun.04 08:49] |
| Excelentă, Cristi, si această parte a “anilor...“, dinamică, realistă, presărată cu umor fin (m-am si amuzat teribil). Iar “pana“ - inconfundabilă. Nu stiu să spun ce mi-a plăcut mai mult. Ba da, tot textul, de la cap la coadă. Astept “Anii...“ (V). | |
| + memorial al plăcerii de-a povesti... | Tudor Negoescu [04.Jun.04 09:27] |
| Iată cum, încet-încet, sub ochii noștri ia naștere un savuros memorial al plăcerii de-a povesti...o istorie formată din frînturi de imagini, un adevărat mozaic. Demn de a fi semnalat! | |
| = . | Ionela-Jeni Grigore [04.Jun.04 09:46] |
| sunt un benshi fara replica (uite, iti sugerez sa te ocupi si de aceasta extrem de interesanta latura a C-ului; nu e o idee rea; gandeste-te!) ca de obicei, minunat. ma bucur ca ai apasat, intr-un fel subtil dar vizibi, pe 'realitatea fictiunii'. acesta este stilul de educatie cinematografica ce trebuie asimilat de cei care trebuie s-o faca. din povesti inveti cel mai mult. cinematograful ,in sine, este un conglomerat iconic. felicitari, Noru! treaba facuta cu simt de raspundere, fantezie, talent si sinceritate. te ciresc sistematic si o fac cu mare placere. ioana | |
| = Bijuterii | Cosmin Soameș [04.Jun.04 11:39] |
| "Anii cinematografului", pe care de abia acum i-am descoperit, sunt niște bijuterii. Excelent scrise, familiare, debordând de umor dar și de nostalgie. Vi se potrivesc, în opinia mea, mult mai bine decât celelalte texte cu iz s.f. Vă mișcați mai dezinvolt aici, mai natural, mai omenesc. Respiră întreaga vână de scriitor prin textele astea. Și titlul e bine ales, mă duce cu gândul, nu știu de ce, la Carnivale de pe HBO. S-ar putea închega o carte frumoasă cu ele. Aștept continuarea, cu mare plăcere. | |
| = Doar a treia-i norocoasă... | Ghinea Nouras Cristian [02.Oct.05 19:06] |
| Dragi prieteni, sunt la a treia tentativă de a vă răspunde, sper să se îndure tehnica de mine și să mă lase de data asta(oricum, am înțeles că mai mulți colegi de pe site au avut ceva probleme cu net-ul). Loredana, te invidiez pentru ușurința cu care mi-ai spus că scrii - am înțeles că textul "curge" din prima (și curge bine, se vede), iar apoi vii cu mici corecturi sau modificări minore. Eu scriu foarte chinuit, revin, tai, mă răzgândesc, mă mai trezesc și noaptea, notez o idee sau "dărâm" tot textul, "uitând" că a doua zi sunt aglomerat la serviciu. Scrisul ăsta pe capitole mă avantajează, pentru că am o manieră oarecum bizară de a-mi nota idei sau alcătuiri de câte două-trei fraze pe fluturași de hârtie, după care trec la "montaj" sau las de-o parte niște chestii pe care le pot folosi în viitor, într-un context mai potrivit. Se pare că acest sistem se potrivește de minune la "Anii..." Domnule Negoescu, ați remarcat bine ideea cu mozaicul, însă aici este și o capcană pentru autor: orice mozaic are nevoie de un liant, pentru a da o imagine coerentă. Pretextul cu filmele e bun, dar insuficient, trebuie mereu să adaug câte ceva. Aici e aici, sper să mă concentrez ca textul să nu dea impesia de divagație, pentru a ajunge cu bine la final. Ioana, mă bucur că îți sacrifici timpul liber citindu-mi compunerile. "Realitatea ficțiunii" - bună observație, mai ales că este și calea pe care am ales-o în prezent, despărțindu-mă de universul fantastic pe care-l cultivam până acum câteva luni, într-un stil "oniric", dar care cred că erau mai greu de receptat și chiar de citit... Cosmin, comentariul tău îmi face o reală plăcere, pentru că știu că ești sincer și foarte... tăios, atunci când e cazul. Exact ce remarca și Ioana - am abandonat stilul fantastic (poate o să-mi mai premit vreo recidivă, două), dar sunt convins că am făcut bine, iar comentariile voastre o confirmă din plin. Eu continui să te citesc, dar nu am postat comentarii decât la acele texte interesante, la care m-a nedumerit... tocmai lipsa comentariilor. Mi-ar place să ne mai trimiți proză sau poezie și pentru revista noastră de la Lugoj! | |
| = hural, tovarasi! | elena maria [05.Jun.04 02:45] |
| Auzi, eu zic ca deja am format un club de fani aici, asa ca ma propun presedinte ca sa organizam putin treaba. M-ai omorat cu marele hural popular mongol!...Uite ca de aceea nu ma satur eu de venit sa te citesc, fiindca esti mereu asa, neasteptat, surprinzator, uimitor si in acelasi timp foarte familiar. Dar poate ca tu ne pui ceva in beutura de stam si te ascultam asa cu gurile cascate, complet furati de cuvintele tale. | |
| = Elena Maria, acum știu, am văzut!!! | Ghinea Nouras Cristian [10.Dec.18 14:27] |
| Elena Maria, chiar așa, ce-o mai face tov. Jumjaaghin Țedenbal, ex-președinte al Marelui Hural Popular? Mi-l imaginez la peste 100 de ani, cu fața brăzdată de riduri, retras în imensitatea peisajului mongol, stând în cort și făcând negoț cu cai, prin telefonul mobil. La un moment dat, un imens nor de praf ne întunecă vederea. Dintr-un gip fițos coboară doi străinezi, amândoi din Occidentul cel decadent. Filmează pentru un canal de știri sau fac un documentar, Dumnezeu știe, ei cred că au găsit un mongol autentic, nealterat, tov. JG e ospitalier, îi poftește printre preșuri și le dă să bea (apropo de "beutură"...) vodcă cu castronul. A doua zi, cei doi vestici pleacă fericiți, cu un reportaj beton, iar bătrânul Jumjaaghin le face cu mâna, gândind-se: "e băieți buni, vezi ce bine că n-am amplasat rachetele alea balistice, când mă tot bătea la cap fixistul ăla de Brejnev!" | |