| = caligrafia nesigură a razelor | Maria Prochipiuc [02.Jun.04 12:53] |
| adierea târzie de pe catedra înaltă încununează cu delicatețe fruntea întunericului promisiunea vacanței umple orizonturile cu zâmbete calde de zori De aici voi începe comentariul meu, de ce? nu mă intrebați…de la înălțimea catedrei, unde se încununează zorii cu promisiunile unei vacanțe bine meritate scăldate în zâbetele soarelui venite de la orizont. picături insignifiante de lună se aștern peste pagini imaculate pajiști gemând în somn învelindu-se în coperțile dealurilor azur întunecat de contraste ilizibile litere de rouă plânse de vânt Albul paginilor primesc conturul dealurilor cu contraste ilizibile, iar pajiștile somnului decupează imagini cu picături de lună, desenate cu plânsul vântului inscripționând literele cu roua dimineții. nori incoerenți sărută degetele nopții pătate cu vise stelele au absolvit clasa întâi silabisind abc-ul tăcerii printre secunde de unică folosință Stelele au învățat abec-ul printre secundele norilor, pătează cu vise degetele într-un sărut al nopții așteptând cu nerăbdare ultima zi de școală… caligrafia nesigură a razelor plantează pe poteci trasate sinuos printre gânduri de stâncă semne altoite cu umbră temă pentru acasă numărând din doi în doi mugurii de ceață Mi-ai adus aminte de primii pași în ale scrisului, atunci când încercam din răsputeri, cu degete stângace să conturez într-o caligrafie perfectă semene… Uneori drumul era sinuos, alteori sărutul degetelor îmbrățișând tocul, lăsa din preaplinul său lacrimi albastre ( purceluși ) cu diverse forme, umbrind razele și trasând poteci pentru o călătorie necunoscută… Foi rupte din doi în doi…muguri ale unui suflet conturând copilăria în frumusețea ei magică… | |
| = suna clopoteluuuul | dana stanescu [02.Jun.04 17:57] |
| A vacanta O asteapta si elevii silitori Stelute argintii sclipind Incoronate regine peste Catalog Si chiar si Z Un pic codas si naravas Se tot gandeste Ghiozdanul sa-l agate in cui Si scoala sa o unga cu untura Dupa o straveche invatatura Si virgulele si punctele satule de atata alergat Pe file albe Vor pune astazi capat Acestei lectii. Si doar dupa o vara calda cu mii peripetii Frumos in banca Cu totii iarasi se vor aseza [sukism ca imi era dor :))] | |
| = vremuri | Alina Manole [12.Jun.04 18:15] |
Mi-au plăcut versurile: stelele au absolvit clasa întâi silabisind abc-ul tăcerii printre secunde de unică folosință Frumos și "fruntea întunericului". Mi-am amintit de un poem scris într-o oră de română, tot despre stele. Vremuri... Dar vine vacanța. | |