= lore | sorin teodoriu [24.May.04 18:26] |
Lore? Sunt aici, am revenit. Stii, cum te las putin, cum faci prostii. Pai, frumos este? Iar o sa-mi zici ca esti meditativa. Dar eu nu te crez. Sunt alaturi de matale, OK? st | |
= din ațipiri | George Potyng [24.May.04 20:27] |
în drum spre casă zăbovii un ceas în casa ta să-ți spun c-am așteptat câteva zile-n șir dar tristă te-am văzut dac-aș putea aș arunca în mâine ziua cea de ieri să speri așa-mi spuneam când așteptam și ție-ți spun același lucru ca să nu te pierzi | |
= Si eu sunt aici! | Ina Simona Cirlan [24.May.04 22:48] |
Stiu ca maine vei crede din nou asta, vei avea putere sa te aduni si sa o iei de la capat! Sufla-mi deasupra pumnilor stransi pentru tine si spune-mi ca si tu crezi asta! | |
= Sorin, George, Ina | Dănilă Florentina-Loredana [25.May.04 07:58] |
Multe, multe multumiri. Ce mult mă bucur că sunteti aici, lângă mine! Dar trebuie să vă mărturisesc ceva (niste declaratii atât de sincere merită asta) - e o mică păcăleală. Mai exact - aceea care vorbeste mai sus nu sunt eu, de fapt sunt eu dar peste vreo 50-60 de ani când îmi voi da voie să gândesc asa. Si cine stie, poate nici atunci...A fost un exercitiu de...cum se zice? - călătorie în timp? Sorin, că te-ai întors mă bucur tare, că-mi esti alături si mai si. George, si prezenta ta în versuri mă încântă nespus. Mi-a plăcut “as arunca în mâine ziua cea de ieri“. Ina, am suflat. Gata. Si vraja s-a rupt (cu călătoria). | |
= Pana ieri eram umbra azi soarele ma eclipseaza | Lucian Preda [26.May.04 03:25] |
Pana mai ieri eram anonim azi mi se pare ca fac progrese. Frumoase ganduri.... | |
= Lucian | Dănilă Florentina-Loredana [26.May.04 19:51] |
Multumesc, Lucian. Nu cred ca erai anonim, daca la tine te referi. Dar progresele exista, fara discutie. M-a bucurat prezenta ta aici. | |
= Iata... | Daniel Dinescu [26.May.04 20:21] |
Draga Lore, imi place exercitiul tau de insingurare, dar imi place mai ales rezultatul. Eu m-am ghidat totdeauna dupa ideea ca "raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea", iar cea mai mare dintre ele e dragostea. Eu cred ca prin iubire si rabdare putem face totul. Iata si o povestioara care imi place: "Se înserase. Aerul primãvãratec te fãcea sã-ti strângi jacheta în jurul trupului si sã grãbesti pasul spre casã, desi parcã ai mai fi vrut sã zãbovesti în mireasma salcâmilor înfloriti. Mmm... ce de miere va fi anul acesta... La vecini era luminã. Si din încãperea cu geamurile întredeschise strãbãteau glasuri... si râsete. Mai multe glasuri ca de obicei. Vecinii aveau musafiri? Dar cine se îndurase sã le calce pragul si, mai ales, cum de se înduraserã ei sã primeascã pe cineva la cinã?... Te miri cã-i veselie acolo unde mai ieri era bocet si vãicãrealã, este? Stai sã-ti povestesc ce-am aflat, poate te dumiresti cum stau lucrurile... Fata lor zãbovise putin în fata casei cu o prietenã, când de poarta lor s-au apropiat 3 tineri. Pãreau strãini de loc, putin dezorientati si parcã ar fi cãutat ceva. Chiar asa, cãutau un loc de popas peste noapte. Se prezentarã politicos: Multumire (îmbrãcat îngrijit, dar modest), Succes (tras lacostum, cu un aer usor arogant - sau cel putin asa i se pãruse Fetei, dar o privire caldã si binevoitoare) si Dragoste (mai "copt" decât ceilalti, parcã mai sãrãcãcios îmbrãcat decât Multumire, dar cu o privire la fel de învãluitoare, însã mult mai luminoasã decât Succes). Stiau cã oamenii de prin partea locului nu o duc prea strãlucit, si tocmai de aceea doar unul putea fi invitat o datã în casa omului. Fata i-a privit usor surprinsã. Dacã ar fi fost dupã ea, i-ar fi invitat pe toti trei în casa lor - cine sã nu vrea sã stea la masã cu Multumire, Succes si Dragoste! Dar nu, n-avea rost sã insiste, doar pe unul îl putea invita la cinã. Asa cã intrã în casã pentru a se sfãtui cu ai ei. - A, negresit trebuie sã-l invitãm pe Succes,rosti Tatãl frecându-si mâinile. Poate asa voi gãsi si eu un loc de muncã mai rãsãrit si ne-om sãlta si noi un pic de jos.- Dar dacã l-am invita pe Multumire, interveni pe un ton usor agresiv Mamafetei. Asa, chiar dacã ai rãmâne la vechiul loc de muncã, poate-om învãta dela Multumire... multumirea si n-o sã vã mai aud plângându-vã de orice lucrucât de neînsemnat. Chiar asa, sã-l chemãm pe Multumire... Mã duc sã vãd decinã, iar tu, Fatã, mergi de pune masa. - Stiti ceva, se auzi glasul sfios al Fetei, mie-mi place de Dragoste si parcã pe el l-as invita la masã. Succes si Multumire tot mai au sansa sã fie primiti în vreo casã, dar Dragoste, cine-si mai face astãzi timp pentru o vorbã bunã, spusã cu toatã dragostea? E drept cã nu ne-ar strica putin succes, si poate atunci am ajunge sã fim mai multumitori, dar dacã nu pot veni toti trei în casa noastrã, haideti de data aceasta sã ne-mpãrtim pâinea cu Dragoste. Tatãl si Mama îsi aruncarã o privire - în care pentru o clipã se aprinse parcã o scânteie cum Fata vãzuse doar pe vremuri, atunci când casa lor rãsuna de râsete si cântece - dupã care Mama încuviintã din cap, iar Tatãl ridicã usor din umeri, dar în cele din urmã cãzu si el de acord cu alegerea Fetei. Într-o clipitã Fata zburã la usã si-l invitã în casã pe Dragoste. Acesta se luminã mai mult la fatã si trecu pragul, dar nu singur, ci urmat îndeaproape de Multumire si Succes. Si uite-asa aflarã Mama si Tatãl - si nu cu mai putinã uimire si Fata - cã de l-ar fi invitat pe Succes sau pe Multumire, cel ales intra singur în casa lor, pe când Dragoste, Dragoste oriunde era invitat sã stea la masã îi aducea cu sine si pe Multumire si Succes." Cu drag, Daniel | |
= Dani, ce poveste frumoasă! | Dănilă Florentina-Loredana [27.May.04 12:12] |
E minunată această poveste, Daniel. Contine un mare adevăr. De multe ori m-am întrebat ce ar trebui să aleg. De fiecare dată am ales dragostea. Si, într-adevăr, odată cu ea intră pe usă si toate celelalte - succesul, multumirea, fericirea ... Multumesc de prezenta ta si de acest dar minunat. | |
= om cu probleme | Andrei Neagu [27.May.04 11:44] |
pai chiar nu exista invinsi! doar invingatori, invinsii lor sunt invingatorii altora si cu toate astea nu exista razboi ci doar o pace nelinistitoare. cred ca m-am pierdut pe drum:) pana mai ieri ma credeam normal. | |
= Cred, Andrei... | Dănilă Florentina-Loredana [27.May.04 13:53] |
Bucuroasă de trecerea ta, Andrei. Si pe mine m-ai ametit un pic, dar am înteles ideea. Esti învins sau învingător în functie de unghiul din care privesti lucrurile. Si, dacă stii să iei doar ce-i bun din fiecare situatie, cred că te poti considera mereu învingător. | |