| + Vasile | Liviu Nanu [22.May.04 13:05] |
| Vasile, mi-a placut poezia dar am o mica nelamurire. De ce pelerin? Si daca da, ce cauta pelerinul chinez la zid? Eu nu prea am auzit de pelerinii chinezi, si daca existau, cred ca se duceau la temple sau minastiri. Poate mandarin. Dar mandarinul nu avea nevoie sa doarma aiurea, era doar baron local, nu? Pe urma, daca tot scrii de chinezi, ce cauta gheisa acolo? aia e in Japonia. In China se numeau altfel. In concluzie, mi-a placut, fie si pentru ca macar m-a pus pe ginduri. O tema interesanta. | |
| = Imbatandu-ma cu sangele maestrilor | Oana Daniela Solica [22.May.04 15:53] |
| Poezia curge impecabil, o pot citi si dinspre ultimul vers catre primul, ideea persista spre amplificare. Mi-a placut in mod deosebit: "nimeni merge către nimeni suntem cu toți supușii dinastiei nimeni drumul mătăsii trece prin disperare coada unui șoarece te scoate totdeauna din labirinit" Nu consider nepotrivita alaturarea pelerinului chinez cu gheisa, sunt doar personaje ale unui suflet inchis spre inauntru, ratacit pe un drum al matasii, citit ca disperare. Oana Solike | |
| + "nimeni merge către nimeni" | Anca Anghel Novac [22.May.04 16:09] |
| O poezie filozofica despre trecerea noastra in timp intr-un anume sens istoric, mereu de-a lungul unui zid.....chinezesc. "imperii de împărați și împărătese gonesc" "nimeni merge către nimeni" ; S-ar traduce plusul traieste pin minus, pentru ca la sfarsit balanta sa fie mereu nula. "drumul mătăsii trece prin disperare" Probabil ca disperarea e un anume fel obligatoriu de a trece constientizand fiecare pas. Cioran ne vorbea de pe culmile ei. Un poem pretentios despre care s-ar putea comenta multe. Mie mi-a placut interioritatea poeziei, alcatuirea ei intrinseca si bogatia de impaturiri filozofice. Felicitari ! | |
| = Liviu, Oana, Anca | Vasile Munteanu [25.May.04 07:22] |
| În primul rând vă cer iertare pentru întârziatul răspuns și vă mulțumesc pentru "empatie" sau "simpatie". Liviu, am să mă rezum la a preciza că, etimologic, pentru o familie chineză semnificația denumirii pentru cel care intra într-un ordin religios era "cel-care-și-a-părăsit-familia", iar actul în sine era considerat un păcat. Cel care se retrăgea din lume își pierdea statutul de persoană, familia sa ștergându-i dovezile identității: numele, poziția în familie, simbolul din templul familiei. Nu înceta sa mai existe, ci devenea cel care nu a existat niciodată. Cât despre restul simbolurilor... Oana, îți mulțumesc pentru primul semn lăsat. De asemenea, m-a bucurat faptul că ai sesizat încercarea mea de "polarizare" a versurilor, în sensul posibilității lecturării lor și în sens invers. Știu că nu e ceva original, însă nu "metoda" mă interesa, ci "polarizarea". Te mai aștept. Anca, este de prisos, cred, să mai spun cât de tare mă onorează aprecierea ta, mai ales că nu se întâmplă frecvent. Nu am uitat că îmi spuneai la una dintre poezii că "știu și singur [...], dar am nevoie de aprecierea celorlalți". Da, ai perfectă dreptate, mereu "de-a lungul zidului", niciodată dincolo de el... Mulțumesc mult că de acolo, "de pe Lună", m-ai văzut dormind lângă zid. Cu prețuire, | |