| = placut | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| fluture cu frică de colecție ghemuit într-o clipă de grație super! e tarziu c-as mai scrie. revin maine dimineata | |
| + "in dulcere spaimei" | Anca Anghel Novac [17.May.04 06:25] |
| Poezia aceasta este precum o acolada. Aduna in ea culoarea din gand, culoarea din cuvant, culoarea din pictura mai sus postata si o revarsa excentric, "impetuoas" realitatii, dar nu oricum ci tocmai, atentie, "în dulcele spaimei" ! "in dulcele spaimei"... Superba expresie. Acesta combinatie de cuvinte, "in dulcele spaimei" o percep precum o rascruce, o perpendiculara coborata de sus pe pamant, o raspicare precisa catre esente. Ce simplu ai spus, doar in doua cuvinte, "dulcele spaimei", o expresie precum o emblema in care fiecare se poate regasi sau prin care se poate reintregi. In "ducele spaimei" se petrec atatea si atatea neintelesuri in fiecare zi. In "dulcele spaimei" ne indragostim, iubim, muncim si ne pregatim sa murim. In "dulcele spaimei", fie ca o recunoastem sau nu, fie ca o constientizam sau nu, fie ca simtim sau nu se petrece viata insasi cu toate "ingalbenirile ei" ( asta pentru ca vorbeai de galben). Indiferent de imprejurare, in cazul poeziei este vorba de o indragostire, o spaima mereu exista iar "ducele" sau dulceagul acestei spaime ne framanta pe toti. "Dulcele" imi pare mai inspaimantator decat insasi spaima. E ironic, e ispititor. As putea comenta la nesfarsit expresia ta Sylvia. M-a marcat. Da mi-a placut poemul. "aici lăngă mărul acesta unde șarpele nu mai are nevoie și de cuvinte voi rămâne pe ram de tăcere suspendată" PS: Nu stiu de ce dar cred ca inversarea aceea din final imi suna mie mai bine. E ca si cum recitatorul ar fi luat o pauza inainte de a rosti ultimele cuvinte ca apoi sa spuna dintr-o suflare "pe ram de tacere suspendata". Dar e doar parerea mea. | |
| = Silvia/Sylvia | Anca Anghel Novac [17.May.04 06:29] |
| * vroiam sa scriu "Silvia" ; din greseala am scris asa cum se scrie numele fetitei mele "Sylvia" | |
| = ultimul tangou al Sirenei | Vasile Munteanu [17.May.04 07:01] |
| n-a dansat decât o vară răsună în mine tocul albsatru pe mozaicul mărunt al cuvintelor impetuoase n-a dansat decât două buze împreunate ținând în barțe limbile de aer ale pendulei care ticăiau mere încremenite între cădere și ram între ispită și Poezia cailor din soare care vor să se stingă ținând între dinți un trandafir dar ai dansat, Sirenă! ai dansat! Cu drag , de la un privitor de pe marginea ringului. | |
| = silvia | ioan ravel [17.May.04 07:54] |
| un dans fără spectatori pe zidirile de piatră ale sufletului înmuindu-l cu lumina carelor de foc trase de cai uranieni într-o "magnifică luminozitate" a unui răsărit nocturn... versuri care mi-au mers la suflet în ritm de unu, unu-doi... numai bine! | |
| = "ce mică e lumea" | Elia David [17.May.04 09:50] |
| "ce mică e lumea ce ritmuri de jăratec prin venele timpului" "fluture cu frică de colecție ghemuit într-o clipă de grație" "eu doar în dulcele spaimei" "cu tot cu vise într-o altă și altă realitate" Si toate cate se mai intampla in poezie... | |
| = "ce ritmuri de jăratec prin venele timpului" | Farcău Pavel [17.May.04 13:07] |
| "fluture cu frică de colecție ghemuit într-o clipă de grație"...nu știu de unde ai scos acestre două versuri, sună atît de bine...poți scrie o poezie doar de la ele...poezia e încehgată frumos, de n-aș fi fost pe fugă aș fi selectat cîteva versuri, pentru a creiona tabloul acestei poezii ne mai citim noi :):) | |
| = fără cuvinte | colar gabriela [19.May.04 15:16] |
| Nu pot să spun nimic. Sunt doar ,,suspendată pe ram de tăcere'', cu muguri de admirație pe trup .Frumos Silvia,frumos | |