| = amant in solzi de peste | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| O senzatie de foame de scrum razbate din poem; un refuz al implinirii, un poem care, dupa parerea mea, atesta o metamorfoza a creatiei intr-un spatiu de claustrare. Se poate considera ca ea (creatia) devine comunicare unei noi experiente, un fel de descindere in infern (sau dincolo de realitate) intr-o lume uitata sau ignorata dar, atentie, numai la suprafata. Matei, tu stii ca ma bucur de revenirea ta, nu este nevoie sa-ti spun asta. Te-am privit in ochi si-mi este de-ajuns. Felicitari pentru poem! | |
| + Micuta Sirena reflectata | Bogdan Geana [13.May.04 16:05] |
| Minunata balada in stilul caracteristic al lui Matei. Muza sa, fara doar si poate Zana Onda. E ceva nordic care ii da substanta, si miros aferent de peste. Cred ca este vorba despre o Micuta Sirena proiectata in sus, pe o axa a oglinzii. Asta intr-adevar este o poezie de valoare! | |
| = frumos | Elia David [13.May.04 16:13] |
| O poveste...foarte frumoasa. Care te ridica la suprafata - sa scrii cateva cuvinte...si pe urma te arunca pe fundul oceanului. Singur, cu propriul tau vis. | |
| = bucurie | Claudiu Banu [13.May.04 16:15] |
| Astazi am semnat contractul de angajare pe o perioada nedeterminata la compania in care lucrez deja de ceva vreme. Asta implica multe avantaje si bucurii. Ma crezi Matei ca bucuria aceasta personala este minima, in comparatie cu bucuria de a te citi pe site? | |
| = trebuie să existe pe undeva o clepsidră a lor ... | Adrian Firica [13.May.04 16:42] |
| mâna ei rămânea suspendată peste toți pașii. trebuie să existe pe undeva o clepsidră a lor ... | |
| = imi aminteste o pictura | Mariana Cardas [14.May.04 11:44] |
| Mie imi aminteste o pictura de Magritte. Ei impietriti pe malul marii, jumatate oameni-jumatate pesti, niste sireni sau sirene paradoxale, pentru ca jumatatea superioara este ihtioforma, s-au hotarat, probabil, sa paraseasca mediul de origine, pentru ca sunt cu spatele spre oceanul/marea pe care pluteste o corabie cu toate panzele sus. | |
| = . | Ionela-Jeni Grigore [28.May.04 04:41] |
| imi canta foarte aproape cuvintele astea. parca le-as fi visat si eu, odata. parca ma doare sufletul de ele. nu stiu... poate sunt eu gri, acum. si uite cum am uitat de Eco...! la mine in vis erau terminal-viscerale. le gust des si cand fac asta am un gust metalic in gura. parca as fi la dentist si as sta cu gura cascata si m-ar durea falcile ingrozotor si nu as accepta anestezia ca sa nu pierd experienta propriei obturatii. tu cum le simti? sau nu le simti? oricum, am mai citit poezia ta de cateva ori si, de cate ori le citesc (si pe cea din visul meu) am senzatia ca trebuie sa ma grabesc sau sa iau o hotarare foarte importanta. sau amandoua. poate fi un atac de panica 'poetic. cine mai stie...?! ioana | |