| = Addenda | Florin Hălălău [10.May.04 09:13] |
| Scris în urmă cu un an, textul își păstrează actualitatea. Ar fi de adăugat doar că între timp a existat un schimb de distincții cu oficialitățile române, fapte care întăresc rîndurile de mai sus. | |
| = potrivit | Radu Herinean [11.May.04 01:08] |
| imi pare rau ca l-am observat abia acum cand e deja 11 mai. | |
| = 10 mai | Irina Iacovescu [16.May.04 06:15] |
| Nu ajuta la nimic sa ne intrebam ce-ar fi fost daca, ai dreptate. Pe 10 mai 2004 am trecut prin Piata Palatului Regal (ii spun asa dintr-un reflex al reamintirii, nu ma pot obisnui cu "Piata Revolutiei"). Era manifestatia organizata de veteranii de razboi, cu prilejul zilei de 10 mai. Se vorbea tare, rastit aproape, in fata unei maini de oameni. Mi-am amintit atunci de multimea din fata Hotelului Continental, care il aclama pe Rege acum ... 12 ani, deja! Multi dintre cei de atunci azi nu mai sunt, iar mana aceea de oameni - batrani, garboviti, saraci si dezorientati, in mijlocul larmei orasului - se pierde si ea, pe nesimtite, intre un "ieri" de care nu ne putem aminti si un "maine" pe care nu l-am trait inca. Nu stiu ce relevanta mai are, pentru un tanar de 25 de ani, institutia regalitatii. "Firele" subtile care ne legau de o anumita traditie s-au rupt, iar incercarile de a le reinnoda s-au soldat cu esecuri... E bine ca exista oameni care mai tin inca sa aminteasca celor din jur ca "am fost odata". In felul acesta, trecutul nu devine doar o pagina in cartea de istorie... si atat. Am lasat in urma pe batranii care demonstrau la Piata Palatului. Vocile lor, unite intr-una singura, strigau din ce in ce mai incet, din ce in ce mai departe: "Regele si Patria! Regele si Patria!". Mi-a venit sa plang, pentru ca nu mai stiam ce alta reactie sa am, in fata unui astfel de peisaj. M-a lasat fara cuvinte. | |
| = Enigmele istoriei | Florin Hălălău [17.May.04 08:30] |
| Patria la care făceau referire acei bătrîni a dispărut în istorie. Din păcate, Regelui îi poate fi asociată doar acea Patrie. Astăzi, ne merităm soarta de codași ai Europei și pentru ușurința cu care am uitat vremurile în care puteam ține capul sus. În schimb, sîntem nostalgici după anii nenorociți care sînt cauza situației grele de astăzi. Enigmele istoriei... | |
| = trist trist trist | Mihaela Maxim [08.Jun.04 11:52] |
| si totusi acea pagina de istorie ar trebui pusa acolo unde ii este locul. Poate ca adolescentii de 25 de ani vor afla de la copii lor, macar, cum sta istoria in timpul, sufletul si pe bancile adevarului. iti multumesc, florine, in numele celor care inca se mai mira ca vremurile noi mai asteapta inca sa se nasca. | |