| + o stea din inima cusuta in piele | Aleksandar Stoicovici [27.Apr.04 15:33] |
| Mi-a placut; ai legat bine metaforele (reusite si-n acelasi timp puternice si expresive) cu ideea textului. Numai bine ! Aleks | |
| = descoase pălăria! | Adrian Firica [27.Apr.04 17:04] |
| "scârțâie" în două cuvinte: ca inima mea cusuta in piele, lacrimile la palarie,; "cusută" și "pălărie" vin din altă lume, dintr-o lume a modistelor. Astea sunt moarte rău de tot. Una lume nici nu mai știe ce erau și cu ce se îndeletniceau modistele. Pe vremea lor nu apăruseră filmele indiene ci filmele mute. ... dacă dregi cusătura și arunci pălăria îți dau o stea de general american și îmi scot și pălăria în fața ta. | |
| + părere | Liviu Nanu [27.Apr.04 17:04] |
| Un text reușit. Noroc cu Aleks că mi-a atras atenția puteam să-l ratez, așa cum mi s-a mai întâmplat din păcate și cu altele. O singură întrebare: în strofa a doua, ultimul vers, nu ar fi mers mai bine "formă..."? | |
| = raspunsuri | Pop Serban Rares [27.Apr.04 18:13] |
| pentru adrian: ai dreptate si trebuie sa ma crezi pe cuvant ca am ezitat in ambele cazuri. pe bune. cred ca e normal de altfel sa simti partile mai "descoperite" ale lucrului tau. cu toata jena spun ca trebuie sa ma gandesc, nu pot sa modific pe loc, dar am sa o fac. oricum, multumesc pentru aprecieri. pica foarte bine. pentru liviu: din nou cu toata jena spun ca m-am gandit cum e corect romaneste "forma de inima" sau "forme de inimi"? pluralul dublu stiam ca doar noi il avem, ceea ce exclude cealalta posibilitate "forma de inimi"! cinstit, nu stiu exact. am sa verific. pentru toti multumirile sunt calde si multe. e o intoarcere cu soare mare si cald! :)) | |
| = "nu acum si nu din tarana" | Elia David [27.Apr.04 18:40] |
| Frumoasa poezia - din punctul meu de vedere, mai bune ultimele doua strofe decat primele doua. Dar sta in picioare si cred ca ajunge la stea. (vezi "innecat", corect cu un singur "n") Mi-a facut placere sa trec pe aici. Pe curand. | |
| = "Unde e turnul acela"? | Silvia CALOIANU [27.Apr.04 20:38] |
| Am salavat poemul acesta al tau si, sper sa nu-ti para lipsit de modestie gestul, de a-ti lasa aici o mica amintire, despre acest timp, cand publicam pe acelasi site: NOI NU MAI PUTEM FI PÃSÃRI ... de Silvia CALOIANU [sirena] noi nu mai putem fi păsări spuneai pe când îti pansai aripile cu mine iar orasul desfrunzit părea un monstru-nlăcrimat o, nu se poate mai mult asa spuneai și-ți acopeream gura cu palma cu fruntea și mă desprindeam încet ca frunza și cădeam 10.04.03 | |