| = Iubire, coaja de suflet | Daniel Dinescu [23.Apr.04 17:08] |
| Nu e loc de trei suflete la mine in groapa! Frumoasa poezia ta, Madim, se pare ca nu ma mai pot opri sa te vizitez si sa te felicit, ce sa ii faci, o sa zica iar lumea ca ne facem plecaciuni intre noi, dar nu pot sa trec asa, e prea frumoasa! :) Fara iubire, fara tine, dar cu vise si lumina, cu o coaja de paine pentru un pumn de sare, ce ne trebuie mai mult in viata decat paine si sare, hai, si lumina... Cu drag, Daniel | |
| = plic netimbrat | Mae Stanescu [23.Apr.04 17:34] |
| "scriu sapte versuri in loc de sapte zile" "nu e loc de trei suflete la mine in groapa", am punctat aceste versuri deosebite. in rest, nu zic nimic, ca te vad un pic trista si mi-e ca-l supar si pe daniel:) | |
| + vor da viață suferinței | Tudor Negoescu [23.Apr.04 17:43] |
| Iar eu, citindu-te, rămîn la părerea că doar ratările și neîmplinirile noastre rămîn motorul care împinge poezia. Zilele tale în doliu de primăvară vor da viață suferinței, dar și poeziei. Succes! | |
| = un punct de vedere | Elia David [23.Apr.04 17:56] |
| Madalina, mi-a placut toata poezia. De la inceput pana la sfarsit. Pare scrisa dintr-o suflare, cu un sentiment pe care ai vrea sa-l ingropi, pentru ca te starneste. Eu asa am citit, ba, mai mult, am zabovit asupra celor trei suflete din asa-zisa groapa a inimii. Crezi, Madalina, ca trei suflete inseamna prea mult? Crezi ca nu avem loc decat de doua? Asa crezi tu? Sau asa vrei tu? Eu coaja aceea de paine as da-o, ca s-o transform intr-o paine intreaga. Si mi-as lumina varsta. Un punct de vedere. | |
| = si mie | Thais Teodorescu [23.Apr.04 18:44] |
| da, si mie mi-a placut, placut, placut... | |
| = E prea mult loc... | Maria Prochipiuc [23.Apr.04 21:02] |
| de azi, nu mai scriu nimic despre iubire o voi păstra undeva în locul inimii Dacă locul inimii îl umpli cu iubire , atunci tu ești IUBIRE! Incertitudinile sunt doar la răscruci de vârste acolo unde doar umbrele așteapă lumina iubirii. de azi, nu voi mai scrie niciodată despre tine am sa te închid într-un plic netimbrat Faptul că nu mai vrei să scrii despre El, denotă sentimentul, că doar din prea multă iubire apare un fel de egoism, nu mai vrei să știe nimeni de iubirea ta și atunci o ascunzi, o vei dezvălui în șoapte, celor care au inimă să audă... scriu șapte versuri în loc de șapte zile scriu șapte șoapte în loc de tine - Ce înseamnă asta, oare??? ceremonia trebuie să înceapă! Du-te! rămân cu o coajă de pâine uscată - o coajă de pâine, primită ca dar pentru cel flămând de … toate! | |
| = Daniel, Mae, Dorun, Elia, Thais, Maria | Madalina Maroga [23.Apr.04 21:42] |
| Daniel, Ma bucur ca esti printre cititorii mei fideli. Si fara tine ar fi ca fara o frimitura din coaja de paine. Mae, Parca le ghicesti pe toate! :) Dorun, Imi pare bine ca am trezit in tine dupa ce ai citit poezia mea, zilele in doliu de primavara. Ai avut dreptate, vor da nastere atat suferintei cat si poeziei. Multumesc! Elia, Da, aceasta poezie am scris-o dintr-o suflare (tot ce scriu este dintr-o suflare). Promit ca daca ajung anul acesta la mare iti voi face cadou daca nu o paine, macar o coaja de paine uscata. Si poate vom sta de vorba mai mult atunci despre cele trei suflete. Imi pare bine sa te stiu printre cititorii mei fideli. Thais, "Da, si mie mi-a placut, placut,placut" ca ai trecut pe aici si ca ti-a mai si placut. :) Te mai astept cu drag si pe viitor. Maria, Ai avut drepatate! Si pentru ca suntem ca doua suflete gemene iti trimit multumiri pentru ca restul il stii. Tuturor ganduri senine! Cu mult drag, Madim | |
| = "de teamă" | Silvia CALOIANU [24.Apr.04 08:26] |
| - deci, nu iti luminezi varsta "de teama", depozitezi sentimentul pentru..."zile negre", ca pe o coaja de paine... - da, iubirea ti-ar prinde bine si mai tarziu, dar eu nu as amana-o de azi pe maine! :) - ma deranjeaza expresia "visul întrupat din iluzii și șoapte" si nu pot sa nu-ti spun (nu as fi fost eu!) :( e firesc, daca ai scris "dintr-o rasuflare", sa fi sesizat ca visul si iluzia e cam una si aceeasi, in plus "moarte-soapte" - rima prea consacrata, iar tu nu aveai nevoie acolo neaparat de rima... - adica: sunt de parerea ca ar suna perfect-perfect poezia daca ai "intrupa" "visul" din altceva. - as mai fi zis in loc de "postas inger", "inger mesager"... | |
| = Sirena - raspuns | Madalina Maroga [24.Apr.04 09:24] |
| Silvia, :) multumesc pentru sfaturi. Da, este un punct de vedere pe care il apreciez. Dar, pentru mine iluziile nu sunt acelasi lucru cu visele. Stii de ce? Tot "de teama"... Cat despre postasul inger, recunosc ca e mai placut "ingerul mesager"... Dar, poate s-a mai spus "inger mesager" pe cand, postas inger cred ca nu... Rima "moarte" - "sopate" - e intr-adevar cam nepotrivita dar cum bine ai inteles am scris dintr-o suflare. Multumesc, Silvia, te mai astept si pe viitor pe la textele mele. Sa ne citim cu bine! Cu drag, Madim | |
| = nu sa schimbi ci sa lucrezi | Bogdan Gagu [24.Apr.04 14:43] |
| Am simțit să scriu mai mult la poezia asta... meriți Să începem cu prima strofă Aici tu... bătrână fată... corcantă... simți doar nevoia de iubire, indiferent de unde vine ea... La tine inima e pe post de pompă... trece dintr-o parte în alta, trepte... iubirea nu are nevoie de inimă pentru a trăi... e clar că ai incertitudini până în cel mai întunecat punct al corpului tău și că acum e momentul să faci o alegere... o iei la stânga sau la dreapta sau în față sau în spate?????????? Timpul trece, chiar dacă cel/cea căruia/căreia îi acorzi iubirea va sta sau nu și tot ce vei câștiga e iubirea crocantă, la un moent dat bătrână, dar matură... dacă vei scrie despre ea nu se va pierde ci va îmboboci... A doua strofă Se reia aceeași idee din prima strofă doar că acum e ca un fel de promisiune, acum iubirea se pune în plic, față de „în locul inimii”... la păstrat pentru vremea ce va veni, pentru zile negre... Dacă în prima strofă iubirea e pe post de viață, acum iubirea așteaptă pe cineva sau ceva, numit poștaș, care să o ducă unde trebuie, cui trebuie, cui are nevoie de ea... dar asta înainte să moară, în ultimele ei clipe de luciditate... înainte ca visul de-o viață, ca iubirea să se împlinească la un alt nivel. Această iubire pământească tu vrei să le-o arați și celorlați, să dai un exemplu că se poate, cum ai reușit să trăiești în fiecare noapte printre iluzii, șoapte, visuri... Oricât de dureroasă ar fi această iubire poate neîmplinită, poate realizată... e frumoasă... Până aici nu îmi dau seama dacă iubirea nu o vrei lângă tine pentru că doare sau pentru că e prea divină și nu o meriți... și de fapt... din toată poezia nu reiese nimic clar... sunt doar indicii aruncate... „înainte de a dezvălui tuturor muzelor”... aici parcă muzele nu ar ști ce se întâmplă cu tine, se creează un baraj clar pământ-cer fără ca cei din cer să știe ce se întâmplă aici... A treia strofă Înlocuiește zilele petrecute cu el cu versuri, refugiul în poezie... aici apare un el... observ că e un bărbat cel căruia i-ai dat iubirea sau care nu ți-a dat-o sau „șoapte în loc de tine”... el nu contează ci doar iubirea Pe pământuri aride(munți) vrei să cultivi frumusețe...dar acest verde nu îl vrei pentru tine, nu ești egoistă... tu vrei să poți scrie și atunci te cufunzi în întuneric, durere, acolo în groapă... călugării și nu numai spuneau... „dă-mi Doamne durere să te pot cunoaște”... din prea multă fericire nu se poate scrie... asta sugerezi Se încehie strofa cu „nu e loc de trei suflete la mine-n groapă”... groapa am stabilit ce e... dar care sunt cele trei suflete... sufeltele care nu au loc în întunericul acesta strâmturat nu sunt sigur... sunt câteva variante... 1 + el, iubirea, tu 2 + el, iubirea, versurile 3 + iubirea, versurile, tu Dar... ultima nu merge pentru că trebuie să fie și un el... de ce? Pentru că altfel te-ai contrazice în final unde spui că rămâi cu „coajă de pâine uscată... la răscrucea vârstei neluminate de teamă”. Cum am văzut coaja e iubirea și nu ai cum să spui iubirii să plece în strofa 3 când în ultima strofă spui că vei rămâne cu ea... versurile sunt refugiul tău, deci nu vei renunța la ele și de aici se creează o ultimă variantă a sufletelor: versuri, iubire, el... pentru că toate sunt în tine, tu ești groapa lor... ca apoi să începi ceremonia... ești nașul „iubirii cu versuri”... o căsătorie excelentă... Acest mariaj are loc la aceeași răscruce de vârste, tot nedumerită... tot temătoare... dar fericită... de... e ceremonie... Citind încă o dată văd că până la urmă vei scrie ultimele versuri, șapte... acestea fiind poate ritualul de-lăsării de iubire și de el („de tine”) „pleacă!”, „Du-te!”... nu sună ca o comandă ci ca o împăcare, e dulce... e ca și cum l-ai trimite spre ceva mai bun, spre binele lui trebuie să facă asta... „Du-te!” e cald... contrast cu groapa... „pleacă din groapă!” Ești hotărâtă... lui nu îi mai acorzi timp ci doar versuri, șapte... ultimele... apoi revii în lumea poeziei, dar nu cu poezii despre iubire ci despre durere și frumos... Tema poeziei cred că e frustarea iubirii neîmplinite Plusuri: - iubirea... coajă de pâine uscată - viziunea despre iubirea care ține loc de stânga - ruperea pământ-cer - ultimele versuri dăruite lui în loc de ultimele zile - dorința de a da ceva nou pământului blestemat - nu e loc de trei suflete la mine-n groapă - Du-te! Pleacă! - răscrucea vârstei - poezia se închide bine Minusuri: - ideea nisipului prin clepsidră - undeva în locul inimii – artificiu slab (mă refer ma impresia de rătăcire dată de „undeva”) - poștaș înger – slab, banal - șapte șoapte, munți de neliniști – mi s-a plimbat limba în gură și am dicție, crede-mă... - de ayi... folosit de două ori e surplus... e prea multă nesiguranță... ai scos-o în prima strofă, deja al doilea „de azi” nu mai are ce căuta.... E un stil aproape clasic de-acum, zic eu... chiar dacă ideile se repetă în primele două strofe, e o chestie bine făcută... Sunt niște cuvinte pe ici pe colo care rup din ritm, câteodată e bine, alteori nu... ex: dezvălui(strofa 2); zile fără lumină(strofa 2); șapte șoapte; munți de neliniști Gata... în cele din urmă după lungi trageri de versuri am reușit să termin comentariul ăsta... Concluzie: Poezie bună, dar dacă mai lucrezi puțin la ea o să fie și mai bine... Am zis să lucrezi nu să schimbi... ține mintea asta... În rest numai de bine... Să fii iubită... inoni | |
| = Forfecarea lui Bogdan Gagu (raspuns) | Madalina Maroga [24.Apr.04 15:42] |
| Dupa cum se vede, am si eu parte de o forfecare mai amanuntita la textele mele. :) O forfecare pe care o primesc cu placere si care imi prinde bine. Bogdan, Gandurile tale m-au luat prin surprindere, apreciez efortul tau de a-mi forfeca poezia. Trebuie sa-ti spun ca nu prea ma pricep la explicatii. Probabil ca te astepti sa-ti confirm spusele dar nu o voi face. Eu, vreau ca cititorul sa aiba libertatea imaginatiei neconstransa de nimic. E placut sa vezi cum gandurile tale, ca si scriitor sa prinda contur, sa prinda noi aripi, sa zboare in mai multe directii. Iti multumesc pentru tot si crede-ma ca nu prea imi gasesc cuvintele... Toate cele dorite! Cu drag, Madim | |