| = admirabilă | Ion Diviza [16.Apr.04 08:31] |
| Rămân constant admirator al poeziilor tale. "Dor de mamă" e dintre cele mai admirabile. | |
| = emoționant! | ioan ravel [16.Apr.04 08:43] |
| poezia asta nu știu dacă poate fi comentată în vreun fel. eu nu mă pricep prea mult în a meșteri comentarii... dar mă bazez pe ceea ce simt... și poezia asta o simt dureros de frumos până-n pridvorul sufletului de unde mama mereu îmi zâmbește... emoționant! | |
| + zambet | Claudiu Banu [16.Apr.04 09:14] |
| Intr-adevar o poezie foarte reusita. Singura strofa "in plus" imi pare strofa a 6-a. Finalul este foarte reusit revenind la stilul abordat in primele strofe. remar in mod deosebit constructii precum "trupul/mi-a rămas mic la mânecile sufletului", " tălpile care-mi răsar albe/din rugăciune afară", " umblă în sufletul gol", "prin pori mi se revarsă porumbeii-cuvinte", "munții dorm pe ape/adânci cu fruntea-n nori…". Steluta cristalina! | |
| = e lumea rea | Dănilă Florentina-Loredana [16.Apr.04 09:18] |
| Citesc si mă minunez. Si iar citesc si iar lărgesc ochii a mirare. În fata unui copil făcut mare pe care-l strânge trupul rămas mic la mânecile sufletului. Superbă poezia, iar a patra strofă e cea mai cutremurătoare pentru mine. “E lumea rea, dar mai rea dacă n-ai carte/ si nici sufletul rău“. Si dorul de mamă, când te simti umblând cu sufletul gol... Felicitări! | |
| + emotionant! | Silvia CALOIANU [16.Apr.04 09:38] |
| Poemul cucereste, chiar din start, surprinde, ca in final sa imobilizeze total ratiunea: sa devina...doar o lacrima peste sfanta imagine! | |
| = fireste | Elia David [16.Apr.04 09:44] |
| Vasile. | |
| = Copil | Daniel Dinescu [16.Apr.04 10:36] |
| Poezia ta mi-a adus aminte de un Nicolae Moromete, a carui mama se lupta ca el sa devina un invatat, printre ceilalti 'prosti'. Frigurile, boala lui, lipsa banilor, haine peticite, bataia copiilor vecinilor, toate sunt parca rupte din Morometii. Imi place tare mult poezia ta, tare mult, asta da! Nu il iau ca pe un indemn, dar suferinta ne face sa ne acoperim sufletul cu noroi, insa in poezia ta sufletul straluceste si de sub acest noroi, de sub scuipatul celorlalti. Ce mama! Si daca mai traia ea... Felicitari, Vasile! Cu respect, Daniel | |
| = mame dintr-acestea | Michel Martin [16.Apr.04 10:53] |
| "umbla in sufletul gol" - poate cea mai impresionanta imagine din poem, mai ales in contextul ironic. Poezia cucereste prin sensibilitatea trasata dur si astfel i se trec cu vederea imperfectiunile de structura. Placut si mie. | |
| = Vârsta de aur | Adrian Munteanu [16.Apr.04 11:03] |
| Emoționantă întoarcere poetică la dimensiunea celei mai frumoase vârste, copilăria, la vârsta adevărată , singura pe care Dumnezeu ar fi trebuit să ne-o dea, ca să ne salveze, pentru a umbla " în sufletul gol ", cu o sărăcie primordială atât de profundă. Ai introdus în final și dimensiunea mitologică, de neocolit în adevăratul spațiu al inocenței din noi. Nota de adâncime și expresivitate sporește prin stilul colocvial, al vorbirii directe și al dialogului întrezărit. Îmi scot pălăria. Nu numai virtual.. | |
| = sclav al cuvintelor | marian vasile [16.Apr.04 15:43] |
| desi e un text in maniera intarzaiata a romantismului lui esenin, nu pot sa nu remarc buna calitate a acestor versuri, usurinta cu care indrumi cuvintele. dar ai grija, sa nu cazi in mirajul care ti se deschide: acela de a fi stapanul cuvintelor! ESTI SCLAVUL LOR! | |
| = fara cuvinte | Arion Tiberiu [16.Apr.04 15:43] |
| Nici eu nu ma prea pricep la a-i comenta pe altii.De-altfel,chiar daca m-as pricepe,nu cred ca mi-as gasi cuvintele.Mi-a placut foarte mult. | |
| = tuturor comentatorilor | Vasile Munteanu [16.Apr.04 17:03] |
| Mulțumesc. | |
| = cu fruntea in nori | Mae Stanescu [16.Apr.04 17:11] |
| stiam eu ca sufletele goale sunt suflete prea pline, ca umbla desculte prin ploaie de le-nfloreste soarele-n talpi si ca o tin pe mama in lacrimi ca-ntr-un legan ... | |
| = Mae | Vasile Munteanu [16.Apr.04 17:46] |
| Dragă Mae, tu participi la minunea de a fi mama-copil... Cu drag și cu palmele ca pentru-nchinăciune, | |
| = parere | elena maria [16.Apr.04 18:03] |
| teddy, eu iti "amendez" "caruselul", mi se pare putin nepotrivit cu restul cuvintelor poeziei. E de alta natura si destul de nenatural venind (in poezie) din gura lui taica-mare (nu inseamna ca taica-mare nu ar putea rosti cuvinte de aceasta factura in realitate, dar eu cred ca daca ai renunta aici cu totul la "ca un carusel" ar fi mai de efect). Altfel e o poezie extraordinara, esti incredibil de plin de resurse interioare, foarte vulcanic in exprimare, unul dintre poetii care ma fac sa ma gandesc sa renunt la a mai cocheta cu scrisul. | |
| = 50 | Catalin Popescu [16.Apr.04 18:13] |
| Da, interesant si frumos, dar asa se scria si acum 50 de ani. | |
| = Elena, Cătălin | Vasile Munteanu [17.Apr.04 03:11] |
| Dragă Elena, nu am uitat de „promisiune”, dar aștept noua poezie, nu am vrut să vin într-o pagină unde „nu mai e loc”. Cât despre afirmația ta din ultima parte a comentariului în loc să mă măgulească mă întristează. Dacă toți ne-am evalua „creațiile” prin analogie, câți dintre noi ar mai scrie. Te rog, nu renunța. Mai ales printr-o așa analogie. Meriți mai mult. Cătălin, mă bucur să te cunosc. Afirmația ta merita puțină „polemică”. Nu știu dacă asta ai dorit, dar pe mine experiența ultimelor zile m-a învățat că cel puțin Romtelecom-ului puțin îi pasă de opiniile noastre. Și atunci, încercând să nu „mă mai aprind repede” (cum obiectiv a observat Alex. Popp) am să îți spun doar atât: dacă poezia mea scrisă în „stilul” anilor '50 te va învăța cel puțin „cum să nu scrii”, merita citită. Dacă nici măcar atât, atunci vorba ceea, mouseul e ca telecomanda: schimbă și tu canalul. Eu oricum îți mulțumesc de „trecere” și de comentariul tău postmodernist, de fapt suprarealist. | |
| = superb | Adi Rosian [17.Apr.04 11:19] |
| absolut superb. Sunt poezii care, chiar si dupa 50 de ani, musca din carne dureros de frumos | |
| = catre vasile de la marian | marian vasile [17.Apr.04 18:43] |
| fiind un subiect fierbinte voi mai "indrazni" sa critic inca o data aceasta poezie. vasile, de data asta vorbesc serios, deci in preajma vinului din vis. poezia ta e o manifestare a unui poet ce incepe sa-si gasesca calea sa chiar daca, cu un timp in urma, sustineai cu tarie ca azi poti scrie intr-o maniera si maine intr-o alta cu totul diferita. incepi sa-ti afli stilul xcare re-cunosc pentru mine incepe din ce in ce mai mult sa devina unic. asta nu inseamna ca iti cunosc Poezia, insa ceva extrem de important se poate sustrage de aici: DEVII INIMITABIL! vezi acum sa nu ti-o iei in cap ca iti rup picioarele daca faci asta. poate ca te arunc chiar cu masina cu tot in dambovita! animalule! balaure!!! versul in preajma caruia graviteaza intreaga poezie e de departe: "prin pori mi se revarsa porumbeii cuvinte". TE ELIBEREZI BALAURE, TE ELIBEREZI!devii nemuritor si iti plang soarta. nu da doamne nemurire omului ca nu o poate cara. sau omul poate duce oricat??? eee, vasile-vasile dar talentul tau inimitabil de a da cu batul in balta te guverneaza inca! penultima strofa e de-a dreptul penala, penala la puterea un milion. ce caii mei(rog sa nu fiu cenzurat!) oi fi avand in cap??? de dragul unui efect risti sa strici intreaga poezie!!! una peste alta nu fac aici o analiza "la strofa", deci pot spune, generic ca e cea mai buna poezie de-a ta pe care am citit-o si din care pot sa-mi dau seama ca regret fiecare secunda cand sunt departe de parintii mei! PS stiu ca acum urmeaza 100 de penale asa ca bucura-te de aste calde cuvinte; ce va urma potop va fi! imperial semnez M.A. | |
| = emotie | Mihaela Marculescu [02.Oct.05 19:06] |
| ...mă calcă pe tălpile care-mi răsar albe din rugăciune afară... chiar nu am reusit sa ma abtin de a scrie ca m-a impresionat poezia ta: curata, transparenta, bine scenarizata, cuvintele "potrivite". Felicitari si pentru emotia transmisa; starea de rugaciune se mai simte si acum. | |
| = Stiam! | Raluca Sturzu [17.Apr.04 21:46] |
| ... cand am citit titlul, eram sigura ca e scrisa de tine. Imi place, e simpla si inspirata. | |
| = poezie-dor | Dely Cristian Marian [15.Jul.12 21:07] |
| fiecare strofă are frumusețea ei particulară, ceva sublim și dureros, care condamnă condiția eului liric la viață, la terapie cu nămol, la dor. cu emoția lecturii, delmar | |
| = "trecut-au anii..." | Vasile Munteanu [16.Jul.12 12:21] |
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |