| = Sorin | Camelia Petre [08.Apr.04 12:05] |
| Sa fiu eu prima care comenteaza acest text. Imi place cum aduni intamplari din viata si le transpui apoi in povestire. Textul curge frumos, insa dincolo de scriere, careia, din punctul meu de vedere, nu am ce sa-i reprosez, nu pot sa raman indiferenta la intamplarea voastra. Sa fie o lectie doar pentru voi? Cu siguranta a fost una sin pentru mine, de aceea iti multumesc ca din cand in cand imi deschizi ochii, sa nu uit sa privesc si la semenii mei, a caror suferinta se pare ca este mai reala decat a mea. Nu ma pot gandi la altceva acum, decat la privirea fetei, la sufletul ei, la chipul ei frumos, care la o varsta atat de frageda a ajuns sa cunoasca deznadejdea. Familia este foarte importanta, ar trebui sa fie si prietenii la fel de importanti, de aceea tu ai avut la final o mica debusolare. Te simteai neputincios in fata unui copil, Dan, fara sa stii daca imbarbatarea trebuie sa fie una parinteasca sau prieteneasca (exagerez un pic aici, dar ca sa prinzi sensul). Asta imi aminteste ca ni se intampla tuturor in fiecare zi ca la un momentat sa nu stim ce sa spunem intr-o situatie anume... Iti multumesc ca ne sensibilizezi cu aceasta poveste si ca ne reamintesti ca inainte de toate trebuie sa fim OAMENI. | |
| = și poate o lecție și pentru noi | dana popa [08.Apr.04 12:30] |
| Fără să îl cunosc pe prietenul tău Dan, pe mine deja m-a cucerit. :) Și totuși, în ochii mei, farmecul și frumusețea acelei fete au sporit odata cu aflarea despre invaliditatea ei. | |
| = mesaj | Dănilă Florentina-Loredana [08.Apr.04 13:02] |
| Mda, citisem proza mai devreme, dar nu prea stiam ce să zic. Frumos si sensibil, desi cred că ti l-ai imaginat (cum e si normal, scriitorii mai scriu si din imaginatie, nu doar din ce li se întâmplă, dar legând totul foarte bine de viata noastră de fiecare zi). Important este mesajul pe care l-ai transmis. În cazul în care nu e doar imaginatia, este trist de-a dreptul si revoltător. Mă abtin să-ti zic ca si ieri - “asa-ti trebuie!“ ( de data asta - dacă esti curios). Lore | |
| = trist | Felicia Baltag [08.Apr.04 14:59] |
| E trist ceea ce ai scris, dar ai spus un mare adevar: viata uneori e cruda cu noi. Textul tau poate fi luat si ca un semnal de alarma: incerca sa-ti traiesti clipele in pace si iubire, pentru ca niciodata nu se stie ce va urma. Spre exemplu --> daca esti un om rau, caruia nu-i pasa de nimeni si nimic, in momentul in care un astfel de necaz, ca in textul tau, te "nimereste" (nu stiu daca am folosit cuvantul corect), absolut nimanui nu-i va pasa de tine si vei ramane singur singurel cu-a ta durere. Recitindu-ti textul am intels mai bine finalul fata de prima oara (referitor la discutia noastra). "Incepea sa-mi para rau de curiozitatea noastra.", agatandu-va de chipul fetei cu ochii albastrii, in final ati aflat durere si aceasta nu a facut decat sa va intristeze. Daca ati fi plecat mai devreme, nu ati fi aflat necazul ei, si totul ar fi ramas roz. V-ati fi gandit, in timp ce va continuati drumul, la ea, zambind. | |
| = Ai scris despre Adine | Marina Bernicov [22.Apr.04 15:12] |
| Nu vom sti niciodata cu adevarat cum e, daca nu am trait-o. Blestemata fire omeneasca! Va recomand http://adina.port5.com. Ca sa va izbeasca realitatea. | |