| + Felicitări | Virgil Titarenco [03.Apr.04 06:50] |
| Chiar dacă rima mai scîrțîie în vreo două locuri m-am gîndit că e de la scîrțîitul șifonierului. Vasile ai scris o Poezie. Remarcabilă și cu atîta filozofie și melancolie în ea că mi se termină mie sesiunea de logare dacă ar fi să încep să mă joc prin ea. Mă consider norocos că am putut să o citesc printre primii. Felicitări! Remarc în mod deosebit lirismul ultimei strofe: "și, sub vrafuri mute de vederi și poze, haina mea de aer, guler ne-nstelat - nu mai curge scara, nu mai cântă-aedul, numai pielea goală s-a întins pe pat..." | |
| = Lui Virgil T. | Vasile Munteanu [03.Apr.04 07:08] |
| Virgile, recomanadarea ta pentru lectură (*) este mă onorează și mă face să regret că, srisă noaptea, nu am avut răgazul necesar șlefuirii, mai bine spus răbdarea necesară. Cred, de altfel, că pentru ceea ce am postat pe site acest lucru l-aș putea numi „călcâiul lui Achile”. Oricum, îți mulțumesc și, încă o dată, mă onorează „trecerea” ta. | |
| = „Cum e cerul, trup?” | Elia David [03.Apr.04 08:21] |
| Frumoasa poezie, Vasile. S-a revarsat sifonierul cu metafore. Te simt trecand printre ele in haina-ti de aer, infrigurat, ridicandu-ti cu amandoua mainile gulerul. Nu ajunge o singura lectura pentru a vedea totul. | |
| = Eliei | Vasile Munteanu [03.Apr.04 08:31] |
| Mă bucur că încet, încet „paradoxurile” devin „axiome”. Frig nu îmi este, poate numai somn și dor de foarte multe... Mulțumesc și te mai aștept. Cu drag, | |
| = Sifonier de teddy (bear) | elena maria [03.Apr.04 09:16] |
| Ah, fir-ar ale dracu' de stele ca nu le pot acorda eu cui vreau! :) Mor de ciuda pe Titarenco asta! Excelenta poezie! Eu n-am vazut-o scartaind nicaieri, ba am vazut-o plina de nerv, alerta si omogena de la un cap la altul. Uite ca ma facusi sa te citesc regulat de-acum incolo. Unde mi-am pus condicuta? Aha...ia ca te-am trecut in ea, sa nu ma dezamagesti! :) | |
| = Elena | Vasile Munteanu [03.Apr.04 09:30] |
| Dragă Elena, la un așa comentariu nu îmi rămâne decât să îți spun că mă simt copleșit și, moral, trebuie să te previn că vei avea și deziluzii. În general, nu am constnață în scris... Cât despre stele și ce reprezintă ele pentru mine am exprimat, deja, o părere într-una dintre poeziile precedente. Cu mulțumire și cu promisiunea că te voi citi și eu, T.B. | |
| = Interesante imagini | Gabriela Marieta Secu [03.Apr.04 10:02] |
| Pentru o clipa am crezut ca sunt la mine acasa... Barr... mi-e frig... imi si place da-mi si displace... de imagini vorbesc... poezia e ca o scara, in trepte...unele solide, altele gata sa se parbuseasca in cosmar... una calda una rece... Barr mi-e frig...ma duc sa fac curat in sifonier... pe cuvant de ianuarie, februarie si aprilie ca arunc tot ce e de prisos... Bafta in continuare... Voi mai veni sa te citesc... mi-a placut stilul chiar daca mai e de slefuit cate o treapta-strofa. Brava la tine! | |
| = Nuditatea din noi | Adrian Munteanu [03.Apr.04 18:32] |
| Scrii o poezie care este si armonioasa si cu nerv si distilata de reziduurile banalitatii in expresie. Observ aici o incercare de a depasi spatiul incorsetant al trupului fizic, moment in care apar asocieri metaforice splendide. Daca as cita a fi cat jumatate din poezie. Haina complexa, ideatic si formal, este data de patrunderea in cel putin doua lumi paralele, de deasupra si cea in care cobori " intre morti si vii ". Construiesti un edificiu interior cu multe incaperi, prilej de a exploata spatiul si a face trimiteri spre nuditatea si neoranduiala decorului. Izbutita semnalare a vidului interior sub presiunea banalului existential. Izbutit poem, cu o multime de resurse ce se intrezaresc. Ti-am raspuns si la mine, la Sonet 17. | |
| = prea tarziu, Vasile | Cristiana Miu [03.Apr.04 18:35] |
| De nici aedul nu mai canta E prea tarziu, precum am spus sa mai renasca fiinta asta franta din lacrima ce inca nu s-a scurs. A doua oara azi cand datorita tie simt gustul poeziei. | |
| = pianul de versuri | Viorel Gaita [05.Apr.04 03:52] |
| Poezia ta are mai intai de toate prosodie. In greceste termenul inseamna: poezie pe fond muzical. Conform lingvisticii prozodia este o parte a foneticii care studiaza intonatia, accentul, tonul si ritmul, pauza si durata fenomenelor. Pentru mine prosodia tine de sonoritate, de legatura genetica intre poezie si muzica. In secolul nostru rima si ritmul sunt considerate desuete si conventionale. E si normal. In atatea secole de poezie cu rima, cuvintele s-au “imperecheat” pana la degenerare, la cliseizare. Daca Eminescu ar fi trait in zilele noastre, cine stie, poate ca fi scris si el in versuri albe (vezi Oda in metru antic!). In poezia ta se poate vorbi de o “intertextualizare a sonoritatii”, de o trimitere subliminala la marle nostru poet. Este izbitoare asemanarea ritmului, metricii, si muzicalitatii versurilor tale cu : Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie, Tara mea de glorii, tara mea de dor? Bratele nervoase, arma de tårie, La trecutu-ti mare, mare viitor! Daca le citesti cu voce tare ai sa intelegi unde si de ce “ rima scartaie in vreo doua locuri”cum zice Virgil. Si nu numai ea. Ci si metrica. In versurile: „Cum e cerul, trup?”, mă întreabă teama,/sternul desfăcut într-un unghi prea drept” iti lipseste de pilda cate o silaba din fiecare. La fel si in :” vene lungi se-ntind strune la o liră” si ar mai fi, dar acum cred ca le poti observa si singur. Si tot referitor la forma, in versul :” morții stau în oase prea încolonați “, “prea” mi se pare prea de tot, in sensu ca nu “prea “ mai ai ce grade sa mai adaugi cuvantului “incolonati”. Poate ar merge un epitet de genul : bland, trist, care sa contrasteze cu pic cu incolonarea mortilor. Hmm, abia acum observ si un al doilea sens al versului, legat de oase, de coloana vertebrala, de in-colonati. Dar chiar si asa… Cam atat despre forma. Cat despre continut… Imi suna prea tare in cap clapele pline de sonoritati ale pianului tau de versuri. | |
| = Lui Viorel Gaiță | Vasile Munteanu [05.Apr.04 04:08] |
| Viorele, recunosc faptul că nu mă așteptam să te regăsesc printre cei care îmi citesc poeziile. Un motiv în plus de a mă simți onorat de părerea exprimată. Motivul de bază și pe care îl găsesc esențial am să îl rezum în următoarea afirmație: dacă fiecare dintre noi, în calitate de „lector”, am face o analiză atât de riguroasă și de pertinentă ca a ta, poezia tuturor, măcar la nivelul formei, ar fi mult mai bună și mai valoroasă. Ai absolută dreptate. Cu respect, | |