Comentariile membrilor:

=  lore	sorin teodoriu [25.Mar.04 12:12]
Ciudat text, odata am vazut un film, cu un gardian si cu o matahala de negru care era condamnat nevinovat si care avea puteri paranormale. Aici insa e altceva. Cred ca era si dorinta gardianului din film sa faca gestul pus de tine aici. Discutabil tot. Eu sunt adeptul pedepsei cu moartea pentru criminali, violatori si as mai baga aici niste categorii. Dar uneori se produc si nedreptati, oameni nevinovati pica in capcane parsive. Discutabil. In rest, textul e bun, ca de obicei.
=  explicatie	Dănilă Florentina-Loredana [25.Mar.04 13:35]
Hai să explic putin, desi poate ar fi mai bine să nu. Cheia textului stă în câteva cuvinte - “ochii aceia care parcă sfidau moartea“, “privirea pe care o căutase de-atunci ani de zile, trecea prin el, sfidând toate lanturile“, “dar de o crimă tot se făcuse vinovat- avusese curajul să...“ (vezi continuarea). Când a vrut să facă gestul, gardianul nu stia că cel condamnat era nevinovat (“A doua zi, frământat,a vrut să afle ce fel de criminal fusese“), nu asta era motivatia lui. Ce-am vrut să spun sună cam asa - privirea omului care trăieste curat si curajos se deosebeste chiar si în fata mortii de a celor răi (ucigasii) care “trăiseră doar pentru a mânca“ si care devin lasi, îngroziti în fata propriei morti, desi au ucis cu sânge rece. (“Când le citea licărirea de groază, ar fi vrut să fie el cel care apasă pe trăgaci“). Cât despre gardian, mi l-am imaginat având o intuitie canină si totodată un suflet mare, ajuns dintr-una din întâmplările vietii pe postul acela, vărsând lacrimi chiar si pentru cei vinovati. Multumesc de apreciere!
=  Florentina... +	Virgil Titarenco [26.Mar.04 04:38]
Te-am citit. E fain textul. Poate cam "prea clasică" tema asta a gardianului și frămîntările sale. Nu știu de ce dar parcă mi se pare că îmi place mai mult cînd scrii despre lucruri "banale" decît despre excepționalul clasic.
=  ai dreptate	Dănilă Florentina-Loredana [26.Mar.04 07:45]
Am avut emotii, Virgil, până am văzut acel “E fain textul“. Încă de când îl scriam, m-am gândit “Ce-o să zică Virgil?“ Nu frământările gardianului am vrut să le evidentiez, dar văd că nimeni nu mă întelege, deci nu reusesc să trensmit printre rânduri. M-am întristat si m-am bosumflat si, da , ai dreptate Virgil, o să mă întorc la banalitătile mele.
=  Florentina, revenire... =	Virgil Titarenco [26.Mar.04 08:09]
Florentina, uite că m-ai făcut să mă mai loghez odată. Chiar dacă e 1 noaptea la mine. Acuma chiar că mă "superi". Recunosc că sînt în general o fire critică, analitică și pot fi uneori foarte aspru chiar. Este și pentru mine un exercițiu, poezie.ro. Nu spune la nimeni, dar să știi că depun un mic efort uneori să nu fiu aspru și ironic. Dar aceea este o latură urîtă a caracterului meu pe care eu trebuie să o controlez, nu ea pe mine. Deci (după această lungă introducere), te rog, te implor, nu scrie și nu trăi sub "tensiunea" că eu te citesc. Nu este nici sănătos și nici drept. Eu sînt convins că tu ai o cumpănă dreaptă. Singurul lucru pe care încerc să îl fac eu este ca, în măsura modestelor mele abilități, să te ajut cu comentariile mele. Dar nu vreau să simți o presiune abuzivă a privirii sau comentariilor mele. Am suferit eu suficiente abuzuri din astea ca să îmi dau seama cît de nesuferit este. Deci, eu cred că tu poți scrie și despre "banalități" (pe care eu nu le-aș privi cu dispreț) dar și despre situații clasice, întîmplări limită, vieți excepționale, etc. De fapt se spune că este un mai mare talent să descrii în mod remarcabil o "banalitate" decît să zugrăvești excepționalul. Sînt convins că le poți face pe amîndouă. Îți trebuie numai curaj (inclusiv acela de a greși și a o lua de la capăt) și răbdare. Și poate și experiență. De exemplu în textul de mai sus finalul mi se pare destul de abscons și telegrafic. Cititorii tăi nu trebuiesc "dădăciți" dar nici lăsați "în ceață". E un echilibru delicat de păstrat. Îți doresc mult succes și te voi mai citi.
=  de ce îmi pasă	Dănilă Florentina-Loredana [26.Mar.04 10:14]
Multumesc, Virgil, că nu te-a răbdat inima să mă lasi bosumflată. Acum dormi si poate visezi una din poeziile cu care ne încânti. Nu e vorba de presiune, pur si simplu îmi pasă. Si n-as vrea să te dezamăgesc, cum n-as vrea să-l dezamăgesc pe Nouras, pe Elia, pe D.D-ul, ca de altfel pe nici unul din cititorii mei, fie că acestia s-au exprimat sau nu în vreun fel. De tine si de părerea ta îmi pasă în special pentru că ai fost unul dintre primii care m-au încurajat atât de frumos (unele lucruri nu se uită niciodată), deci asta e. Uite, vezi, mie tocmai finalul mi-a plăcut mai mult la textul ăsta. Si nu mi se pare deloc “cetos“. Mi se pare evident c-a fost surprins, de schimbul care venise mai devreme, în timp ce încerca să profite de a doua sansă de a elibera pe unul din cei a căror privire “îi luase mintile“. Si la fel de clar mi se pare că acum stă după gratii, sperând inutil la eliberare din partea unuia (gardianul lui) care “să-l simtă“ (si-asteaptă să-i citească cineva în ochi“). N-am vrut să folosesc prea multe vorbe lămuritoare în text, în fond nu naratiunea era importantă.
=  Ina	Elia David [26.Mar.04 12:40]
Ina, vin si eu cu doua cuvinte(nepricepute) legate de textul tau, pe care l-am citit inca de cand l-ai postat. Nu zic ca nu mi-a placut, dar, dupa mine, este un text "inocent", un fel de poveste pe care stilul adoptat de tine il impiedica sa devina proza. Pare opera unui adolescent caruia abia i s-a revelat natura umana. Cred ca ai vrut sa exploatezi o idee interesanta care cere, insa, documentare, sau, daca nu, macar exercitiu in a observa si transpune detaliul psihologic. Cand vorbesti despre trecutul/prezentul tau, altfel stau lucrurile. Acolo esti autorul "versat" al experientelor personale, posedand un material bogat si o tehnica instinctiva. Nu stiu daca m-am exprimat foarte clar, dar mie-mi place cum scrii si te incurajez sa observi si sa notezi. Tot.
=  Ina	Elia David [26.Mar.04 11:34]
Ina, vin si eu cu doua cuvinte (nepricepute) legate de textul tau. Nu zic ca nu mi-a placut, dar, dupa mine, este un text “inocent”. Pare scris de un adolescent caruia abia i s-a revelat natura umana. Cred ca l-ar fi salvat ceva documentare, sau, daca nu, mai mult exercitiu in a observa si transpune detaliul psihologic. Nu acelasi lucru pot spune despre textele in care vorbesti despre trecutul/prezentul tau. Acolo esti autorul “versat” al experientelor proprii, posedand un material bogat si o tehnica instinctiva. Stii ca eu te urmaresc. De aceea te incurajez sa vezi si sa notezi. Tot. (Cred ca am pierdut primul comentariu, asa incat am incercat sa reproduc ce am spus acolo.)
=  multumesc	Dănilă Florentina-Loredana [26.Mar.04 11:48]
Multumesc, Elia! O să tin cont.
=  Încă un final magistral	Ghinea Nouras Cristian [30.Mar.04 16:43]
Loredana, rămâi o maestră a finalurilor. Parcă-l vedeam pe Raskolnikov din "Crimă și pedeapsă", dar construit parcă pe invers. Ai descris, foarte convingător și bine gradat, evoluția conștiinței contorsionate a gardianului, până la acel breaking point fără întoarecere, indiferent cât de lungă era baia "terapeutică" de acasă: execuția omului curat, care a avut "curajul să spună NU, cînd toți ceilalți zbieraseră, DA în cor". Aici e cheia poveștii și ți-ai ales într-un mod foarte fericit cuvintele. După mine, este partea esențială a textului și dacă o "zbârceai" aici, tăiai mult din efectul final. Ultimele șapte aliniate cântăresc enorm, aproape cât tot restul textului. Un poem în proză care închide totul rotund, care te pune pe gânduri. PS Și ca să te criic, totuși, în final - sper să nu te superi - chestia aceea cu cățeii este drăgălașă, OK, dar parcă n-ai scris-o tu. Este doar o joacă, o alintare, care te prinde bine uneori, dar până la un punct.
=  cheie	Dănilă Florentina-Loredana [31.Mar.04 08:01]
Da, Cristian, da, da! Ai “prins“ cheia. Si pentru mine e suficient dacă a prins-o cineva. Sinceră să fiu, nu mă mai asteptam. Probabil esti “setat“ pe acelasi mod de simtire ca si mine. Cât despre critica referitoare la “cătei“, nu mă supăr, bineînteles, nici eu n-am fost multumită de rezultat. Si totusi, trebuie să recunosc- eu am scris-o.
=  am trecut mai trec..:)	dana popa [15.Apr.04 12:22]
Ideea scurtei tale proze este suficient de pretentioasa, poate de aceea Elia s-a gandit ca necesita ceva mai multa documentare. Mie mi se pare curajos din partea ta sau cel putin, laudabil pentru ca ai incercat si altceva. Si eu cate n-am incercat si cate n-o sa mai incerc pana sa imi aflu stilul, ceea ce ma reprezina cel mai bine! Eu zic ca ar fi putut iesi ceva exceptional daca ai fi avut ceva mai multa rabdare cu textul asta, ar fi meritat cateva pagini in plus. Cat despre finalul atat de disputat pe pagina asta..aici sunt de acord cu tine. E subtil, intr-adevar, dar pe de alta parte destul de evident pentru un cititor atent.
=  Dana	Dănilă Florentina-Loredana [15.Apr.04 12:50]
Curaj? Se poate, dar asa sunt eu, o berbeacă incurabilă. Si maimută pe deasupra. Despre lungimea textului, sunt două aspecte - 1) N-am avut suficient curaj cât să dezvolt subiectul pe mai multe pagini si 2) Am fost suficient de înfumurată cât să-mi închipui că reusesc să exprim o idee din atât de putine fraze. Mă bucură ce mi-ai spus de final. Multumesc si te mai astept.
=  pe curand!	dana popa [15.Apr.04 14:39]
Lore, nu esti singura berbecuta de pe aici, si daca nu te inteleg eu, cine sa te inteleaga? :) Mi-ai placut la punctul 2.