| = O singură dată | Adrian Munteanu [19.Mar.04 13:30] |
| Un poem dominat de idee. Una, dar serioasă și expresiv dezvoltată. Atentie însă ! Pe această linie se poate merge doar odată. E prima poezie pe care ți-o citesc. Rezultatul lecturării ei ? Voi reveni la paginile cu același nume. Adim | |
| = . | Dan Tristian [19.Mar.04 13:09] |
| m-a obosit putintel repetarea asta obsesiva dar m-ai recuperat pe drum:) poemul tau imi pare ca structura ADN-ului, purtand cu el nebanuite taine, necurmate nelinisti. | |
| = experiment | MIU CRISTIANA [19.Mar.04 20:36] |
| Adim, Filip, aceasta poezie e un experiment. Nu stiu daca a reusit. Cand mi-a venit ideea mi s-a parut atat de simpla incat inca mai cred ca nu e originala. Poezia e intentionat obositoare, obsesiva si fiecare cuvant e cautat indelung. Sub fiecare se ascunde un sens profund, pe care l-am cautat indelung. | |
| = o dovadă de „curtoazie” | Vasile Munteanu [20.Mar.04 01:26] |
| Drag Cristiana, ... (a se citi: „și tăcerea este un răspuns”). Sincer și nerăbdător, | |
| = === femeia... eu,... superb | Virgil Titarenco [20.Mar.04 03:47] |
| Superb, superb... Cred că merită citită... e aproape ca o imprecație, ca lovuturi într-o tobă gravă a unui ritual de dinainte de istorie. Nu știu cum sînt alții dar pe mine m-a înfiorat. Nu cred că pot digera însă două lucruri: titlul, - în poezie nu văd nici un proces de metamorfoză (la urma urmei femeia este toate aceste lucruri în același timp - și vă rog doamnelor țineți-vă roșiile și ouăle stricate, nu le aruncați încă pentru că nu chiar puțin lucru să fii toate acestea -), și în al doilea rînd, eu n-aș pune ultimul vers. Sună prea declamativ. Poate țnlocuiești cu "femeia... eu" | |
| = = erata | Virgil Titarenco [20.Mar.04 03:52] |
| erate: lovituri în loc de lovuturi nu e chiar puțin în loc de nu chiar puțin înlocuiești în loc de țnlocuiești ...scuze | |
| = Doar femeie | costel [20.Mar.04 04:38] |
| Repetitia este un artificiu pentru a obtine efecte literare. Nu sunt impotriva. Numai ca in aceste text, repetitia e exploatata dincolo de limita rabdarii mele. Ritmul se repeta si el pana la saturare. Incep sa anticipez si asta ma duce la plictiseala. Repetand de multe ori un cuvant, la un moment dat ti se pare ca nu mai inseamna nimic. Ca-si pierde expresia semantica. Asa si cu "femeia" in cazul de fata. Ca experiment, sunt de acord cu Adrian Munteanu. Pe linia aceasta se poate merge o singura data. | |
| = părere | Paul Bogdan [20.Mar.04 06:53] |
| Este interesant. Totuși ar trebui să te ferești de sinonime: drac-diavol slugă-sclavă Ar fi fost, poate, și mai bine dacă fiecare vers în parte ar fi avut o legătură simbolică între termeni așa cum ai reușit în penultimul vers. | |
| = Teddy, Ligriv, Costel, Pan | MIU CRISTIANA [20.Mar.04 10:11] |
| Incep cu multumiri, domnilor pentru citire si semn. Teddy, n-aveam nici-un dubiu ca asa este. Ligriv, intr-adevar metamorfozele s-au produs inainte. Fara aceasta iubire nu eram decat o fiinta banala, fara toate aceste calitati. Cand a aparut iubirea m-am transformat in ceea ce sunt. Mie imi place ultimul vers, dar ma mai gandesc. Costel, intuitie care ma incanta si pentru care iti multumesc. Asta a fost intentia de plecare. Sa repet cuvantul pana se dilueaza si isi pierde sensul, devenind doar o insiruire de sunete aparent nearticulate. De fapt poezia e restul cuvintelor, repetitia e doar un ambalaj care pare usor de inlaturat, dar nu e chiar asa. Pan, ai dreptate privind sinonomele si voi corecta. A fost destul de greu sa nu mi se repete cuvintele, ca aveam impulsul de a accentua anumite idei. Probabil puteam sa fac asocieri logica ca in penultimul vers, dar le-am evitat intentionat. Am vrut sa fie un amestec eclectic de sensuri, ca asa ma simt eu. O femeie indragostita se poate transforma intr-o clipa din orice in orice in functie de dorinta iubitului. | |
| = „sinonime” | Vasile Munteanu [20.Mar.04 10:34] |
| Dragă Cristiana, ce ai zis tu că am zis eu eu nu am zis că tu ai zis; dac-aș zice ce ai zice, tot ai zice c-am zis eu? În final spui: „O femeie indragostita se poate transforma intr-o clipa din orice in orice in functie de dorinta iubitului.” La final spun: 1. Un cititor îndrăgostit se poate transforma din orice în orice în funcție de dorința poetului. sau 2. Un poet îndrăgostit se poate transforma într-o clipă din orice în orice în funcție de dorința cititorului? Cu sinceră simpatie, | |
| = scopul? | martin emilian balint [21.Mar.04 13:28] |
| un experiment prin definitie exista pentru ca are un scop. Care este scopul experimentului tau? Mi-ar placea sa vad si varianta pentru barbat... poate cu antonimele folosite pentru femeie. Ar fi un cuplu de metamorfoze care se completeaza prin contrast. Obositor, ma cam dor ochii, dar salut incantat acest text. Costel are dreptate in ceea ce priveste transformarea valorii simbolice al cuvantului "femeie" prin prealunga repetitie si atasarea multitudinii de idei corelate cu "a fi". Cu respect, Martin | |
| = de acord, MEB | MIU CRISTIANA [21.Mar.04 13:53] |
| MEB, am vrut sa incerc limitele mele si ale poeziei. Asta a fost scopul. Si daca v-a placut, inseamna ca merita. Sunt si eu de acord cu tine si Costel, de altfel asta a fost una din intentii.Pentru un barbat, scrie-o tu. Daca esti indragostit... | |
| = se merita, cred | martin emilian balint [21.Mar.04 16:02] |
| sunt mai mult decat indragostit, dar simt abordarea mult prea legata de tine, astfel ca ma voi opri doar la idee, si nu voi trece la concretizare... pentru respect fata de textul tau. Acum inteleg scopul, dar tot nu imi este sclar. Dupa umila-mi opinie, paote gresesc, experimentul implica in mod automat depasirea unor limite, am crezut ca este un experiment la nivel personal, nu unul de forma a poeziei. Mie mi-a placut, si se merita... dar imi este greu sa ma pronunt la partea cu experimentarea........ cred ca nu trebuie sa pronuntam cuvantul cand o realizam, ca isi strica farmecul. Cu respect, Martin | |