| = Titlu | DoDu [17.Mar.04 02:50] |
| Mie imi plac misterele, pentru ca sunt misterioase. Si tot ce e misterios te atrage ca si femeile ca si ele sunt misterioase. Eu am vazut odata o femeie foarte misterioasa, ca-si ascundea misterele peste tot. Mai ales prin bucatarie, ca pregatea niste mistere de te lingeai pe bot. Despre poezie, eu cred ca poezia asta are VII mistere. Ca am vazut eu bine ce scrie la titlu. Numai ca nu le-am gasit. Ma incurca tare versurile, sunt numai 9, dar misterele 7 si nu stiu pe care sa le bifez. "Undeva" stiu ca e mister, ca nu spune unde, ca daca ar spune unde n-ar mai fi mister. "Orele coboara monoton" iar e mister, ca nu coboara minutarele Si "spre amurg", pare mister, ca nu se stie cat de amurg e. "Procesiune tacuta" e clar. E misterios rau de tot. Cine stie ce se ascunde sub tacuta, daca nu se spune si nu se spune, altfel s-ar fi spus "A unui rit ciudat", iar e mister din cauza de ciudat care am auzit ca e vecin cu sinonimele Doar despre "impreunatul mainilor" stie toata lumea ca inseamna rugaciune, alt mister si asta fiindca se continua si e "prima data" in versul urmator, in versul precedent nu se stie a cata oara e si nici nu se lamureste Penultimul vers e "mister", deci mister de mister Iar ultimul, in care "devine geneza", le pune capac la toate misterele de pana acum, ca ori e geneza ori nu. Eu trag concluzia ca e vorba de 9 mistere si tilul vrea sa ma zapaceasca. Nu stiu de ce. Poate din cauza de titlu | |
| = *** Dodule rîd cu lacrimi... | Virgil Titarenco [17.Mar.04 03:22] |
| DoDule îmi ești drag. Cum îmi spunea mie altcineva mai înainte. Rîd cu lacrimi. Hai să îți spun o poantă care am auzit-o astăzi. Poate e veche da' eu numai azi am auzit-o. Cică la ăia care au dreptul să facă, comentarii li se zice comentași iar le cei care dau și steluțe li se zice steluțași. Să ai o zi bună și să mai treci. Ești adorabil... Mă mir cum nu se îndrăgostesc fetele pe aici de tine...:))) | |
| = La spovedit | DoDu [17.Mar.04 08:14] |
| Am auzit ca cine rade cu lacrimi, rade de se prapadeste si nu e bine sa te prapadesti cat mai ai ceva de spus pe lume. Iar eu cred ca matale mai ai multe de spus pe lume ca sunt multe cuvinte in dictionarul nostru romanesc. Ca eu sunt de acord cu comentasii, si eu am primit nivel 10 care se cheama nivel de comentas. Nivel de poetas n-am si nici nu cumpar ca sunt cam sarantoc de felul meu si de aia nu ma plac fetelele, (plus ca se mai uita si la poza mea cea mai reusita si ma gasesc tot urat), in rest am tot ce-mi trebuie. Iar nivel de stelutas nici nu visez, am auzit ca nu-i bine sa imparti stelute pe aici ca lumea ti le da inapoi de nu te vezi. Acum ca ti-am destainuit de ce nu se indragostesc fetelele de mine, vreau sa-ti spun un secretas. Ca eu sunt si secretas din firea tatei. Ca tata niciodata nu-i spunea mamei cata tuica a baut la birt cu prietenii cei mai buni ai lui, care se numeau de catarama. - De unde sa stiu eu cat am baut, se supara tata, doar nu-mi numaram paharele, stii ca daca beau nu pot numara peste zece. - Ai baut 10 pahare?? - Nu, recunostea tata, n-am baut 10... Secretasul meu e urmatorul: ca am citit mangaierile matale cu Costel si dragalelile si ma bucur ca sunteti prieteni si va respectati, pentru ca un respect daca nu e reciproc e nereciproc si dureros. Iar durerile sunt parsive ca te dor. Pe mine m-a durut odata salele si altadata piciorul. Doctorul a zis ca e tibia dar eu stiu ca era piciorul ca doar pe mine ma durea, nu pe el. Capul nu m-a durut niciodata, ca nu i-am dat motive. Altii ii dau motive capului sa doara, ii trimite ganduri si tot felul de complicatii si-l mai pune si la treaba ca pe un sclav. Eu am cunoscut un om pe care-l durea capul tot timpul. Era doctor psihopat si spunea ca din cauza pacientilor il doare. Ca-i vede cat sunt de prosti si ii vine sa-si dea cu capul de pereti. - Ce bine e sa fii prost, mi-a spus doctorul, ca nu te mai doare. Pe tine te doare capul? m-a intrebat. - Vai de mine, domnule doctorule, ma doare de innebunesc, am cotit-o ca la Ploiesti din cauza ca nu voiam sa ma invidieze. Stiu ca l-am mintit, dar ma duc la popa sa ma spovedesc. | |
| = de ce ciudat, Virgil? | martin emilian balint [17.Mar.04 08:41] |
| salutare, virgil, iata-ma si pe mine sub poezia ta. Eu deja nu ma mai intreb care-s misterele, o iau ca pe un ciclu de 7 poezii=sapte mistere si sper sa se opreasca aici... nu ca nu mi-ar fi placut sa continue, dar am tot incercat sa fac legatura cu cele 7 mistere de credinta din dogma catolicismului. Spune-mi tu daca are vreo legatura sau daca trebuie sa astept un al 8-lea mister? Imi place textul, mai putin introducerea cuvantului "ciudat". Parerea mea ca e un cuvant atat de des folosit ca si "chestiune" "lucru" "treaba" pentru a inlocui un concept neclar in mintea noastra, sau pur si simplu pentru a caracteriza un concept care nu ne este pe plac. Il asociez cu tendinta adolescentina de a folosi cuvantul pentru tot ceea ce nu se intelege bine. Oricum, e doar o parere. De ce ciudat? asa de mult imi displace cuvantul. :( OK, la recitire, VIrgil...... CU mult respect, Martin | |
| = buna | George Nasturica [17.Mar.04 11:41] |
| nu prea cred ca e potrivit primul vers sau, mai bine-zis, cuvantul "undeva", poezia e buna | |
| + geneză | Alina Manole [17.Mar.04 14:50] |
Mie poezia ta mi s-a părut bună. Atât de bună, încât o să arunc o stea lângă titlu, fără riscul de a primi una înapoi "de să nu mă mai văd", pentru că eu oricum nu scriu despre mistere, poate despre misteri ;). Surprind, în poemul tău, simbolurile primordiale. Riturile doar par "ciudate". Misterele sunt realități ocultate. Cuvintele - gestica sacră prin care încă mai au loc geneze. Remarc în mod deosebit acest poem, pentru transparența versului. | |
| = *** Emilian, George, Alina | Virgil Titarenco [17.Mar.04 23:19] |
| Emilian - "ciudat" e un cuvînt care mie nu îmi repugnă și nici nu îl simt desuet sau uzat. Dar poate greșesc prin subiectivitate. Și mie îmi place cifra șapte, dar nu din rațiuni "catolice" și poate (în situația asta) nici măcar creștine. Ci poate pentru că sînt șapte zile într-o săptămnă. Și în fiecare zi "ea" este un mister pentru mine. Și apoi de la capăt...:) ... mulțumeesc de citire George - mulțumesc că ți-ai oprit ochii și aici. Am preferat "undeva" pentru că sub nici o formă nu îmi pot imagina misterul acesta "aici la periferia Atlantei". Așa am simțit eu... Alina - mulțumesc. Nu știu dacă merita o steluță, dar ai intuit foarte corect. Este un poem senin. Și poate că am să fiu acuzat de lipsă de modestie dar mie mi se pare a fi unul dintre cele mai "senine" poeme de pe site din ultima vreme. Și îmi era dor de așa ceva. După atîtea încrîncenări și tensiune. L-am scris pentru mine. Și pentru "ea"... | |
| = ** precizare | Virgil Titarenco [18.Mar.04 01:13] |
| Precizare: - în comentariul precedent "senin" nu s-a vrut a fi un merit ci o caracteristică. La fel ca lung, lat sau portocaliu. De data asta a fost să fie senin. Și asta mi s-a părut interesant de vreme ce scriiturile mele de pe aici sub nici o formă nu pot fi "învinuite" de seninătate. | |