| + virgil | Eugen Suman [09.Mar.04 11:00] |
| un text foarte bun. o atmosfera studiata, o crestere graduala a intensitatii. finalul vine exact atunci cand trebuie si da concluzia fireasca a textului. aproape ca am vizualizat cortina cazand. intr-adevar, "astăzi n-au mai rămas decît ele singure omniprezente cuvintele..." | |
| = Înapoia cuvintelor | felicia voica [09.Mar.04 15:48] |
| ... căldura urii siguranța necredinței dulceața invidiei... Nefericite alăturări. În plus, ignoranța... frustrările... trecutul cu drumurile neîncepute... neterminate... Dacă toate acestea vin de foarte adînc din tine, sînt îngîndurată, ca pentru un prieten vechi. Cum ar fi să ne despovorăm cuvintele de tot ce am agățat de umerii lor: frică, adevăr, iubire, pe noi înșine... ca într-un ascunziș, în văzul tuturor? Virgil, sînt prea necalificată întru ale metaforei, ca să ocup un loc dedesubtul poeziilor tale, cărora nu știu să le număr nici silabele și nici să le distribui accentele. Am vrut doar să îți salut talentul (nicidecum nou pentru mine) și pe tine în același timp. Vechea ta adresă ai ferecat-o de tot? Mi-a mai rămas un loc unde pot să te întreb ce faci, dincolo de poezie, înapoia cuvintelor adică? M-aș bucura să aflu. | |
| = Virgil | Geta Adam [09.Mar.04 16:06] |
| Din prima strofa nu as pastra decat primul vers, fara sa mai dau explicatii, cred ca se subantelege mai apoi. Strofa a doua e prea lunga, cu imagini/vorbe mult prea uzuale dupa parerea mea. Am citit ai alte poezii ale tale, insa asta mi se pare cea mai nereusita, te ineci intr-un "fel de a spune totul" - mai lasa si loc pentru imaginatia cititorului. | |
| = Caldura urii... | Daniel Dinescu [09.Mar.04 16:19] |
| Mie imi place, Virgile, e tare! Remarc (chiar daca, cica, asta nu ar mai fi la moda acum pe site): "...căldura urii siguranța necredinței dulceața invidiei uneori chiar și disprețul chiar dacă el poate nu ar fi vrut..." Frumoase versuri in imbinarea lor de gluma cu serios, de ochi care rade si ochi care plange... M-am impiedicat si eu de cateva versuri, de exemplu aici eu as scoate: "...poate și bucuria (la început mai mult în glumă) o da, și ignoranța și frustrările le-am ascuns acolo și mai ales trecutul cu toate drumurile acelea ale lui neîncepute și neterminate..." ...paranteza si "acelea ale lui", lasand "toate drumurile lui neincepute si neterminate"... cum crezi, e doar o parere...mai sunt unele locuri in care devii prea explicit, cred. In totalitate, imi place poezia, care, dupa cum a zis si Eugen, e ca o piesa ce creste pentru a culmina in final... Ne mai citim! Daniel | |
| = Eugen | Virgil Titarenco [09.Mar.04 18:34] |
| Eugen, ce să spun... după cum ai văzut, nu toată lumea este de acord cu tine. Eu așa am vrut-o. Poezia nudă pe un chaise-longue. Uneori cred, simt aproape că indispune chiar și în subconștientul cititorului (fără nici o aluzie la cei care au scris aici). Poezia fără sugestii, fără subtilități. Fără podoabe. Poate aproape un fel de antipoezie. Sînt nevrednic de aprecierea ta și îți mulțumesc. | |
| = Geta, mulțumesc | Virgil Titarenco [09.Mar.04 18:51] |
| Geta,... ce pot eu oare a spune acum. Este posibil să nu îți fi plăcut și e foarte posibil să se mai întîmple. Sînt foarte departe de a fi ceea ce numesc eu un poet. Mi se pare însă ca ceea ce nu îți place ție, de vreme ce este așa de radical, este nu atît poezia aceasta cît stilul ei. Și îți dau drepatate. E un registru oarecum diferit de multe din celelalte scriituri ale mele. Aproape că îi lipsește eleganța subtilității. Aproape că este greu de găsit o metaforă ca lumea. Sînt de acord cu tine. Dar în umila mea pricepere de născător al acestor versuri, tocmai asta am vrut. Să nasc inconfortul fără a folosi vulgarități sau brutalitate ieftină în limbaj așa cum se mai poartă pe aici uneori. Acea brutalitate mi se pare prea facilă. Aceasta mi se pare o brutalitate a nudului. Ca atunci cînd deschizi ușa din greșeala undeva și dai peste cineva dezbrăcat în relaxarea aceea lipsită de haine. E stînjeneală, e aiurea, a poate rușine. Dar este o clipă de adevăr, totuși. Eu nu sugerez aici și nu cred că ar trebui să ne dezbrăcăm de cuvinte. A fost doar o sugestie, aș zice suprarealistă, a unei astfel de posibilități. Cu siguranță toți, inclusiv eu, vom continua să ne ascundem în spatele cuvintelor. Fie că ne vor fi haine, fie că ne vor fi măști. E cred că poezia aceasta este foarte greu de citit cu adevărat. Îți mulțumesc din toată inima că te-ai aplecat asupra ei. Prezența ta pe paginile mele îmi face întotdeauna foarte multă cinste. p.s. voi renunța însă la cuvintele "cu stupoare" | |
| = Daniel și secretul acestei poezii | Virgil Titarenco [09.Mar.04 19:04] |
| Daniel, dacă ai sesizat ironia crud-subtilă a versurilor mele înseamnă că ai desconspirat un secret de stat. Foarte multe din poeziile mele o conțin dar e incifrată. Acesta fiind o poezie "nudă" nu a prea putut să o ascundă. Ai dreptate, voi scoate "acelea ale lui". E în plus. Stînjenește. Mulțumesc de trecere și de citire și apreciez foarte mult observațiile tele. | |
| = erata | Virgil Titarenco [09.Mar.04 19:05] |
| erata: aceasta nu acesta | |
| = link-urile la link-uri va rog. | Radu Herinean [10.Mar.04 17:28] |
| virgil, exista mai multe locuri in site dedicate link-urilor, te rog sa postezi acolo adresele de web pentru orice site-uri vrei sa recomanzi. cred ca mesajul tau cu adresa a ajuns oricum la destinatie. multumesc pentru intelegere. | |