| = pe sub "camasa de urzici" | Elia David [20.Feb.04 10:14] |
| "Cu foamea gesturilor calme îmi înfiază macii lichizi fără noroc din venele deschise-n palme, îi toarnă-n ochii din oglinzi și chiuind își dă foc." O poezie frumoasa, sentimentul infloreste in ultima strofa,in ciuda lepadarii de petale, sangele savarseste inca un miracol, cuvintele se razbuna in tacere, atatand focul, intorcand oglinzile. Astfel am simtit eu aceste versuri,poate pentru ca celulele au o memorie a lor din care nu cred ca ceva mai poate fi sters, razuit... | |