| = un totusi | Stefana Daos [16.Feb.04 13:38] |
| e bine, imi place cadenta oarecum antica a poemului, dar totusi " operatia pe suflet deschis" nu e prea la indemana? o imagine coplesitor spectaculoasa. nu spun ca nu ar avea acoperire, dar ca expresie imi inhiba emotia ca prea mi se pare ca vrea sa "dea bine", e prea cu dinadinsul poetica. si e si dintr-o familie cam uzata de soiul: sufletul ca o rana, metastaza sufletului, bisturiul luciditatii in maruntaiele sufletului etc. si nici nu vad aici un tavalug liric, o avalansa de simtire in stare sa duca totul cu ea si sa suporte orice imagine. | |
| = Ștefana (de serviciu la SMURD) | Tudor Negoescu [16.Feb.04 14:29] |
| Chiar asta îmi și propun să realizez, Ștefana: să resucitez imagini poetice uzate,să le dau altă înfățișare, dacă se poate, tot poetică. Uneori, fuga după originalitate devine aproape păguboasă, în economia textului. De aceea, nici nu-mi doresc originalitatea cu orice chip. Oricum, mulțumesc pentru trecerea ta și pentru comentariu! | |
| = emoții la pachet | Tudor Negoescu [20.Feb.04 08:52] |
| Să nu uit, Ștefana. Vrem, nu vrem, oricît de post-post moderni ne credem, trebuie să ținem seama de acel păgubos ,,mimesis", invocat de celebrii antici și reconceptualizat de-a lungul vremurilor.Altfel, ne situăm în afara fenomenului. E doar o părere. Poți să treci peste... | |
| = "e clar ca..." mai trebuie sa o citesc de cateva ori... | Flaviu Rizeanu [21.Feb.04 17:19] |
| Deprecierea ne inconjoara... trecerea ne invaluie ... nu scapa nimeni si nimic de coplesitoare realitate materiala... Asa e ilustrat in opozitie "altadata" fata de "acum"... "noul", deja", "dupa atatia ani", "pe zi ce trece" creeaza un motiv temporal legat direct de materie "tristetea carnii de tarana", legat direct de evolutie, legat direct de sufletul nostru ce ar fi bine sa accepte realitatea...sa-si accepte proiectia materiala... zbuciumul neacceptarii creaza aversiunea "te respinge", "te vomita.te uraste" ideea e conturata extrem de haotic... motivele folosite sunt sugestive dar lasand locul interpretarilor multiple... logica concluziei este precara incadrandu-se bine in ruptura stilului dintre "strofe" ... simpatic... un fond exprimat haotic printr-o forma care daca ar exista poate ar reusi sa transmita ceva si intr-un ritm atat de rupt incat poezia trebuia sa se numeasca "amalgam in suflet alambicat" Si acum... pentru ca nu ma trag din maimuta, imi vine sa intru in pamant.. evident de rusine ca am indraznit sa-mi permit sa fiu violent in critica... pentru ca am gasit o poezie suficient de interesanta care sa-mi starneasca o astfel de reactie cand ma credeam un martir pacifist. Concluzie: "e clar ca..." mai trebuie sa o citesc de cateva ori... | |
| = "amalgam in suflet alambicat". | Tudor Negoescu [24.Feb.04 13:43] |
| Bravo, Flaviu! Ai sesizat esența: un fond exprimat haotic printr-o forma care daca ar exista poate ar reusi sa transmita ceva si intr-un ritm atat de rupt incat poezia trebuia sa se numeasca "amalgam in suflet alambicat". Păi chiar ăsta e sufletul chinuit al poetului. Tu l-ai descoperit cumva mai clar, mai luminos? Pacifismul e o ipocrizie în zilele noastre. Se vede cu ochiul liber. | |
| = parere | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Uite ca textul tau m-a intristat putin. Mi s-a parut foarte reusita constructia: "Zăpezile s-au ofilit și ele; galbene de friguri, cerșesc mila apusului." Zapezile, semnificatia iernii si-a frigului arata ca "puse la naftalina" in departarea nordica.Imi da senzatia de nostalgie. "ospiciul de lacrimi" e la fel de reusit si pe deasupra cred ca e de un vizual puternic.Eu cel putin, cand am citit chiar asta am vazut. Imi permit sa fac si eu o sugestie, pentru ca textul mi-a placut mult. Partea care dupa parerea mea nu suna prea bine este: "Deja ai început să ai obrazul pămîntiu. E clar că nu te tragi din maimuță, ci din pămînt!" Registrul lirismului folosit de tine, asa cum remarcam intr-un text mai vechi, tinde sa se rupa de la poem la poem din ce-n ce mai mult de cotidian.Nu ca asta ar fi o regula pe care ar trebui s-o respecti, dar e prea simplu si e cu mult prea uzata ideea de a te trage sau nu din maimuta, "obraz pamantiu" iar nu-mi suna bine. In schimb finalul mi-a placut foarte mult. "Tinere fara memorie" - iar m-am intristat :) Ca de obicei, surprins de idei si expunere. Cu prietenie, clau:) | |
| = Claudiu și obrazul pămîntiu ca pămîntul | Tudor Negoescu [01.Mar.04 08:50] |
| Claudiu, mulțumesc pentru trecere și comentariu. Pasajul cu "Deja ai început să ai obrazul pămîntiu. E clar că nu te tragi din maimuță, ci din pămînt!" îl consideram definitoriu în economia poemului chiar prin jocul obraz pămîntiu - pămînt (însuflețirea lutului), ca incercare de poetizare a acestui scenariu evoluționist, atît de uzat, dar tot atît de enigmatic. | |