| = virgil | ioan ravel [15.Feb.04 21:43] |
| iată sinele și sinea la o discuție amicală despre singurătate în dedublarea ei de yin și yang... nu uita virgile, vine primăvara iar zilele vor crește și yang-ul asemeni... frumoasă confesiunea ta cu tine... numai bine! | |
| = cerc imparatesc | Mihai Leoveanu [15.Feb.04 21:45] |
| Da, liniste desavarsita - inceput de solilocviu autojustitiar si un vers memorabil "SA RAMANEM ACOLO SINGURI ASA CA INTR-UN PANTEC DE MAMA" dublat de imaginea idilica a lui Dumnezeu din final - care face din liniste cerc imparatesc de impacare cu sine. Cu poemul acesta m-ai miscat de pe axa... | |
| = ...sau... :) | Silvia CALOIANU [16.Feb.04 00:41] |
| Clipesc-clipesc din gene: cred ca m-ai ametit cu textul acesta de tot sau...e tarziu si ar cam trebui sa dorm la ora aceasta? :) Revin! | |
| + cea mai desăvârșită dintre lumi | Alina Manole [16.Feb.04 20:41] |
Un poem în care totul e subînțeles și nu are nevoie de nici o explicație. Un poem vălurit, învăluit într-o liniște materială, corpusculară, de care, uneori, avem nevoie pentru a înțelege semnele: ...cea mai odihnitoare dintre liniști acolo unde numai Dumnezeu mai trece din cînd în cînd mai pune lemne pe foc... apoi ne lasă singuri și închide ușa... Uneori, liniștea poate fi sublimă. | |
| = Alina | Virgil Titarenco [17.Feb.04 22:55] |
| Mulțumesc Alina. Probabil că venind de la tine steaua asta trebuie să cîntărească greu. Am să o pun pe raft, undeva mai în spate să nu cadă..:)) ...cu respect | |
| = parere | liviu dascalu [19.Feb.04 16:11] |
| Nu ti-o mai critic, ca nu are rost. Chiar tu ai afirmat ca nu ai nici un fel de pretentii de "scriitor" si te cred. Asta nu e o poezie, ci mai degraba un exercitiu de meditatie. Imaginile sunt comune, ideile nu sunt nici ele prea noi. Textul da impresia de redundanta, ar fi putut fi o simpla notatie. Interesant e ca, vrand sa figurezi ideea de a fi "cu mine insumi", in singuratea cea mai deplina, recurgi tot la intersubiectivitate: "să mă închid acolo unde mă înțeleg atît de bine cu mine însumi ca doi buni prieteni la un pahar de vin lîngă șemineu " Ori ne suntem iremediabil straini noua insine, ori suntem condamnati sa nu fim niciodata cu adevarat singuri, sa ne bucuram doar de un ersatz de singuratate. Tu alegi. | |
| = liviu | Virgil Titarenco [10.Apr.05 09:16] |
| ei dragă liviu, cred că asta e problema ta, nu poți vedea decît în alb și negru, iar în poezie ca și în filozofie cine nu percepe nuanțele se face... profesor | |