| = De citit! | Maria Prochipiuc [06.Feb.04 10:30] |
| Mi-a plăcut mult de tot scrierea ta, am descoperit atata tristețe ( sau poate e doar tristețea sufletului meu)... Un gust amar s-a intins peste sufletul meu, si nu-mi venea sa cred ca a trecut viata asa de repede incat n-am apucat si eu sa iubesc pe cineva... Realizări: era vorba despre viitorul meu... pe care l-am sarit, de frica sa nu ma frig pe talpi... eram cu ochii dezbrazcati de fericire, eram batran, atat de batran incat pielea zbarcita de pe pleoapele mele era atat de uscata ca fiecare lacrima pe care o plangeam era inghitita, nu apuca sa mearga mai departe pe obraji... Si-am inceput sa urlu in soapta sa nu o deranjez cand ea cadea,… am cazut pe trupul unui fir de iarba, si ca o gargarita a venit si m-a baut insetata de iubire. E bine să postezi doar câte un text pe zi. | |
| = Sad End as always... | Catalin M. [06.Feb.04 14:48] |
| O sa postez doar un text pe zi, merci pentru sfat. Despre textul de mai sus pot sa-ti spun ca ma simteam intr-adevar foarte trist dar nu vroiam sa accept asa si m-am zbatut pana spre sfarsit cand aproape reusisem sa gasesc sa iubesc pe cineva, dar din pacate stare mea de spirit nu m-a ajutat inca putin si am finalizat dupa cum ai vazut... | |
| = Din laterale pentru - Cand iubirea e o religie, Shakespeare e Dumnezeu... | Dimitriu Monica [08.Feb.04 12:09] |
| "Daca iubirea ar putea fi considerata o religie, atunci ma gandesc la Shakespeare ca la cel mai real Dumnezeu... " Frumos... Proza in cerc inchis, unde tristetea este mai apriga decat chiar singuratatea. Si totusi aluzia la metempsihoza aduce fisura necesara, punctul de deschidere spre viitor. Nu te grabi sa imbatranesti prea repede. Succes in continuare. Camus | |
| = ce frumos ai iubit :) | Catalina M. [03.Apr.04 19:56] |
| ...si eu iubesc frunze... si stii ce-mi zice sufletul ? "multumesc fericire!" | |