| = bun | Eugen Suman [29.Jan.04 07:28] |
| mi-a placut textul tau, cosmin. mai putin aparitita ingerului, m-am plictisit ingrozitor de ingerii care apar in poezii. ingeri peste ingeri. in rest e un text bunicel, zic eu | |
| = suferința lui Bacovia... | Tudor Negoescu [29.Jan.04 09:12] |
| Un pastel de sezon (tablou hibernal), cu evidente tușe violente, care maculează puritatea trăirii și ne aduc mai cu picioarele pe pămîntul nostru,concret și murdar... ,,E acoperit orașul de acest puroi al ninsorii ratate, de albul mânjit de păcate împins spre canale". Cuvîntul ,,îngeri", pe care îl tot vehiculăm în textele noastre, nu mai are de mult acea conotație religioasă. Îngerii noștri (mă includ aici și pe mine, ca autor de texte cu îngeri) sînt atît de umani, fiind tereștri, coborîți printre noi...Mi-au plăcut în mod special ultimele două versuri, care-mi amintesc de suferința lui Bacovia... | |
| = Cosmin | Elia David [29.Jan.04 12:45] |
| Ciudat, cat de trist am reusit sa-mi incep ziua de azi. Poezia aceasta cu zapezi murdare tradeaza inca o nemultumire a ta, ca poet, ca om, nu stiu... Dar, poate ma insel... In orice caz, simt nevoia de ceva...alb si cald in acelasi timp - nu stiu daca ti-ai lasat sufletul sa ninga cu adevarat... O sa fac o plimbare printre(adica prin) textele tale. Nu te superi, nu? | |
| = Un MARE poet | Dobrescu Petrisor Elvis [10.Dec.18 14:27] |
| Dragă Cosmin, având în vedere că am o experiență dureroasă dar fecundă în poezie - cearcănele negre, obrajii concavi, supți, cănile de cafea smălțuite cu zațuri, metaforele amazoane, fuziunile în miezul nuclear al nopților albe, singurătatea fee, tristețile hram, impotența creativă - doar lecturile mai înnobilau ca o hlamidă - , cornul inocenței, teama de propriul creier, nimbul morții, Iubirea genuină etc., știu să recunosc un poet adevărat imediat ce-l citesc. Ți-am citit poeziile mai întâi în revista lugojeană Banat - eu lucrez la Redeșteptarea și sunt și redactor al publicației culturale mai sus amintite - și te-am simțit și în Trecere, și în Insomnie. Întâmplător te-am găsit pe net, aici, în această fascinantă lume www.poezie.ro. Cred că ești un poet adevărat. Dacă vei continua să scrii și să citești, cred chiar că ai să ajungi un MARE poet. Bănuiesc că ești și un mare om, dat fiind că ai avut curajul să te căsătorești - dacă am înțeles eu bine și, atunci, salutări și sărut mâna soției - de la o vârstă când te vrei doar pentru tine. Pastelul tău - De iarnă - e fascinant: "Se mai bucură de omăt/ doar copiii, poeții...", numai un poet autentic poate intui asta. Apoi, știi să-ți construiești foarte bine lumea, împletești cu acribie ideea, astfel încât să o putem pipăi și noi. Nu ți-am citit - fiindcă efectiv nu am timp - toate poeziile, așa cum aș fi vrut. "Refugiu" mi-a mers însă la suflet. E o ars poetica zguduitoare... Nu doar te laud, o să te și critic, atunci când trebuie. Ești de departe însă un poet în toată puterea cuvântului. Te rog, continuă să visezi... La revedere! | |
| = parere | Geta Adam [29.Jan.04 16:10] |
| Nu mi-a placut cum suna: - “acest puroi al ninsorii” - alaturarea canale - canalizare - “ce cu capu-ntre” – suna aiurea - „nu se duce jegul de pe strazi” – prea comuna exprimare Mi-a placut: „Se mai bucură de omăt doar copiii, poeții” Cred ca daca il mai lucrezi si elimini elementele comune, o sa iasa ceva. | |
| = Scuze de întârziere | Cosmin Soameș [01.Feb.04 11:20] |
| Din păcate, d-le E. Suman, trăim într-o lume de îngeri căzuți sau, vorba poeziei, „beți de țărână”. Și tot din păcate, ne îndepărtăm de „zăpezile de altădată”. Pentru că după orice ninsoare, marile orașe își pierd rapid puritatea „căzută” din cer și preferă mocirla. Textul nu e inspirat de Bacovia, ci de Mircea Ivănescu. Undeva, el spune că lumina lunii e murdară iar femeia e ca o zăpadă bolnavă. De aici a pornit gândul. D. P. Elvis, mulțumesc pentru înaripatele rânduri. Ca să fac o glumă, cel mai ușor e să distrugi un poet spunându-i că e MARE. Am observat asta mai ales pe site. Există mulți autori lăudați și răslăudați care sfârșesc prin a crede că au atins apogeul și se blochează în stilul din acel moment și încep să reia aceleași teme, aceleași fraze. Dacă am fi „mari”, ne-am regăsi la rubrica „bibliotecă”, nu la autori. Mai este până acolo, multe zăpezi, murdare sau nu, mai avem de înfruntat. G. Adam, am recitit poezia, am corectat pe ici, pe colo, dar din păcate nu pe unde ai fi vrut tu. Cuvintele jeg, canalizare, puroi, exprimă, chiar dacă sunt clișee sau urâte, exact ideea mea, sau vibrația, dacă vrei. Poate e chiar mai bine să nu șlefuiesc expresiile la nesfârșit, să nu risc de a avea versuri perfecte dar goale. Important e ca ele să-mi poată transmite starea, gândul. | |