| = Bogdan Geana, Mat, Adrian | Hermann [03.Mar.03 06:29] |
| Datorita faptului ca in perioada asta sint nevoit sa descopar singur cum se manevreaza epicul, pentru ca trebuie sa scriu niste scenarii de film, ma trezesc preocupat de problemele specifice acestuia. Sa fie oare adevarat ce scrie hypokeimenon despre epic? Arta naratiunii e pe cale de disparitie? Prin IMPOTENTA? Intr-adevar, observ in jurul meu acest fenomen. Colegii mei de la scenaristica nu scriu decit scenarii dedramatizate, sau cu structura epica primitiva, specifica basmului (cel putin cele pe care le-am citit eu asa erau). Chiar si profesorilor care ar trebui sa ma indrume le vine greu sa minuiasca un conflict. Este atit de greu sa povestesti ceva care sa aiba cap, intriga care sa duca la un conflict si o coada care sa rezolve sau nu acel conflict? Si care sa nu fie structurat ca un basm? Se pare ca e mult mai greu sa semnifici ceva cu ajutorul actiunii, al epicului, decit sa o faci liric, cu toate ca indeobste naratiunea e socotita inferioara ca forma de expresie poeziei. Cel putin asta e concluzia empirica pe care o trag eu, observind ce se intimpla in jur. Care sa fie rolul postmodernismului in chestia asta? Oare trebuie sa ne ingrijoram? Dar nu cumva evolutia conditiei umane trage dupa sine aceasta modificare a mijloacelor de expresie? Atunci, dat fiind ca pe mine ma preocupa filmul si ce ar trebui sa fie acesta in viitor, voi intreba: credeti ca ati rezista 15 minute intr-o sala de cinematograf in care ar rula un film postmodernist, total "deconstruit" (ca dedramatizarea singura nu e un apanaj exclusiv al postmodernismului)? Daca da, credeti ca viitorul filmului e legat de modificarea mijloacelor sale de expresie, la nivel structural, in aceasta directie? Rog mult pe cei care sint in masura sa o faca sa incerce sa arunce o raza de lumina asupra nedumeririlor mele, si ma adresez mai ales lui Bogdan Geana, despre care stiu ca, dintre membrii activi ai site-ului, se pricepe cel mai bine la postmodernism, dar si lui Mat, adrian_nairda si oricui ar avea ceva de zis in privinta asta. | |
| = Ai văzut „Pulp Fiction”? | nu brublem [03.Mar.03 07:14] |
| Poate că greșesc băgându-mă în seamă când n-am fost întrebat... dar mă încumet să îți răspund printr-o întrebare: Ai văzut „Pulp Fiction”? Ai rezistat mai mult de un sfert de oră? Și nu îmi spune că „total "deconstruit"” înseamnă schimbarea subiectului la fiecare secundă, că ar echivala cu schimbarea imaginii la fiecare literă, la nivelul poeziei... Cât despre text, hypokeimenon... Mi se pare neinspirat, poate chiar hilar să îți îmbraci argumentul în forma stilistică pe care o combați... Dar, mă rog, fiecare se scarpină după ureche cu ce mână găsește în tomberonul de la „Urgențe”... Eu unul, prefer discursul unui preot, care folosește cuvinte simple, dar puternice în simplitatea lor și a imaginilor evocate, celui al intelectualității elitiste, a cărei reprezentanți găsesc de cuviință să aducă argumente pe care dacă nu se concentrează suficient nu le pot urmări nici ei... | |
| = nu | Hermann [03.Mar.03 08:45] |
| Draga Andrei, Bineinteles ca nu am vazut Pulp Fiction. Acum cinci minute am sosit si eu cu pluta. Vreau sa-ti spun ca tonul tau ma cam scoate din sarite, dar ma abtin. Nu vreau sa ma iau de git cu nimeni, vreau sa invat, de aia am pus niste intrebari. Ma astept la o discutie tehnica, nu pasionala. EU nu sint impotriva postmodernismului, a nu se intelege gresit, ci doresc numai sa aflu mai multe. Decit sa te iei de mine, mai bine-mi explici de ce Pulp Fiction e un film postmodernist, ca uite, eu sint prost si nu stiu. Dar alta e problema care ma interesa. Cea a naratiunii. A structurii narative. | |
| = inca o intrebare | Hermann [03.Mar.03 08:53] |
| Si inca o intrebare: a mai aparut ceva dupa postmodernism? Sau: ce curent ar putea aparea dupa postmodernism? Se prefigureaza ceva la orizont? Pentru ca de obicei, un asemenea curent isi face anuntata prezenta prin niste germeni, cu ceva timp inainte sa devina, ca sa zic asa, "institutionalizat". | |