| + Bun | Geta Adam [22.Jan.04 09:58] |
| In afara de final ("imi amintesc. uitasem") care vine ca o bomba si aproape ca darama tot scheletul poeziei – asa mi se pare - o poezie care respira alb si negru. Culoarea o simti poate in desenul facut "din varful degetelor". Cuvinte care se leaga firesc intr-un fir care te tine de tine insuti. Mi-a placut, sincer, foarte mult. M-am simtit cumva in interiorul unei piramide de unde nu vedeam decat palid, lumina. Era ca si cum uitasem sa o zaresc. Iti multumesc pentru lectura, Nexus. | |
| = uitasem | Eugen Suman [22.Jan.04 11:46] |
| o experienta placuta foarte, textul tau. finalul nici nu putea fi altfel, daca ne uitam la primul vers. nu exista nimic care sa ma deranjeze, toate sunt puse exact unde ar trebui sa fie. | |
| + un alt uituc | Liviu Nanu [22.Jan.04 14:20] |
| Steluta. Pentru primul si ultimul vers. A, si...uitasem...pentru Theo si Lazar dar si pentru mainile orbului si cuiele din ferestre. | |
| = completare | Geta Adam [22.Jan.04 14:55] |
| Eu l-am privit pe "uitasem" din doua unghiuri (de aici daramarea de care spuneam): unul recent si unul situat in trecut. Daca privesc bine, au implicatii diferite in final. | |
| = felicitari! | Gabriela Petrache [22.Jan.04 15:15] |
| Un poem în stil Nexus, bine scris, în care urmatoarele versuri sunt de o sensibilitate aparte si sustin, cred eu, întreg universul creat aici: "eu primeam scrisori fara nici o veste de aceea seara îmi povesteam ce facusem peste zi iar noaptea bateam în cuie ferestrele de frica linistii" Pentru aceste versuri primeste o steluta si din partea mea, chiar daca nu se vede, e din suflet, felicitari! | |
| = "îl putem considera vindecat"... | Silvia CALOIANU [22.Jan.04 18:11] |
| "ochii orbului au învățat să plângă cu mâinile / îl putem considera vindecat"...Am "vazut" in aceasta expresie personajul liric al textelor mele, care e un Zahei Orbu al lui Voiculescu si...te invidiez frumos, cu invidie alba, pentru ca "i-ai gaisit" o atat de emotionanta solutie de "videcare"! In rest, eu gandesc simplist: noi uitam exact ceea ce trebuie sa uitam, numai ca nu noi suntem acei, care sa avem puterea de a selecta - din contextul vietii noastre - timpul in care sa se produca uitarea... Te consider mare artist, ti-am mai spus si mentionez ca raman una dintre cititoarele tale fidele, chiar daca nu comentez ce scrii (lucru stiut pe site: nu am cuvinte!) | |
| = o ureche "la plic" | Adrian Firica [23.Jan.04 16:23] |
| Theo, nu mi-o lua în nume de rău, dar ține urechea asta, pe care ți-o întind din respect și fraternitate: nici mie nu-mi prea plac zgomotele, d'aia-mi țin urechile în plic și, când vine cineva ca ș'un frate îi dau o ureche "la plic" | |
| = Cititorilor mei cu drag. Si lui Vincent care a plecat sa picteze | Radu Tudor Ciornei [28.Jan.04 05:33] |
| Geta, multumesc , mai bine mai tirziu decit prea devreme, nu ? Cerul e plin de stele, Vincent a plecat , oare unde se duce pe frigul asta ? Multumesc pentru ureche poate ca asa am sa aud mai bine ca lupul din poveste. Eu mereu trebuiesc tras de mineca dar nu din cauza ca nu aud ci ca nu imi vine sa cred ca aud. Prietene Liviu noi avem o parola. Iti pastrez ceva din sticla de Smirnoff, nu de alta dar miine ma duc la oarece munci. Gabriela, de la tine semnul tau e ca de pe camera aceea video care prin bunavointa lui MYx (oops reclama ) ma duce din cind in cind in Piata Unirii unde stau porumbeii mei. Eugen, sa ne auzim de bine. Sau numai sa ne auzim ca rau nu cred cafacem vreodata noi poetii astia. | |
| = Mea culpa | Radu Tudor Ciornei [28.Jan.04 08:14] |
| Am facut o mare nedreptate. Am uitat-o pe Silvia. Si vreau sa ii multumesc acum, retroactiv si anticipat. Zahei vede. Zahei simte. Un munte de sare si o eterna puscarie dar vede. Putini insa stiu ca el vede. | |