| = Deosebita ! | NACSAVI HORIA [11.Dec.03 11:11] |
| O poveste (oare?) in spiritul Craciunului, care m-a impresionat, indeosebi ultima parte. Multumesc Radu, o asteptam. ~ Numai bine, spiritul Craciunului fie cu tine! ~ | |
| = Mi-e dor... | Madalina Maroga [11.Dec.03 14:06] |
| Mi-e dor de o "Poveste de iarna"..."cu cerbi cu brazi"... Mi-au placut foarte mult aceste versuri, aceasta poveste atat de reusita. Complimente! | |
| = Vin colindători | Maria Prochipiuc [11.Dec.03 17:08] |
,,E atât de greu sa-ncepi...’’? Nu , e chiar foarte simplu: primți cu colinda? Eu vin așa și încep să colind la geamul tău... al lui... E vremea colindelor, e timpul bucuriei... Vine Craciun cel bătrânu... și el vine tot mereu... Noi umblăm și colindăm...florile dalbe... sculați boieri! La mulți ani noi vă urăm... | |
| = fac ce fac si tot la Nexus ajung ;-) | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Radu, vad ca fac ce fac si mereu sfarsesc prin a ajunge la cate un text de-al tau :) Pana acum nu am comentat nimic, m-am multumit cu cititul insa textul zic eu, nu merita lasat sa treaca "neobservat". Poezia ta debuteaza cu antiteza inceputului greu/simplu care aspira la o conceptie poetica des intalnita ( "incepe simplu: este" ) negand pe "a fost" si "va fi".Se pune accent pe prezent, iar negarea trecutului si-a viitorului fac sensul verbului "a fi" singular ( prezentul ) ; "nu zi nici dincolo/nici peste" la fel sugereaza actiunea prezentului, momentul desfasurarii actiunii mutandu-se exact in clipa de fata, dand senzatia povestii ce se deruleaza acum, pe loc, ce nu poate fi povestita pentru ca nici macar nu a fost traita. "ia un fular/ia și manusi/imbracă-te mai gros/și când te strig șoptește :/acuși ! acuși !" - ceea ce urmeaza dupa cele doua puncte nu face decat sa traga un contur si mai gros asupra timpului, finisat de "mai ai rabdare" si continuand cu o abundenta de antiteze ce creste in intensitate si expresivitate ( iarna/vara, ziua/seara ); "Plecăm la joacă/fără ceas/doar dupa frig mai știm cit a ramas/putem să stăm cât vrem/afară/o zi/o iarnă/sau o vară o oră sau un anotimp/" - aceasta parte ma duce cu gandul la una din Utopiile tale despre timp.Nu e nevoie de ceas in joaca copilareasca; copilaria inseamna egoismul ( in sens pozitiv - necunoastere, cufundare in placutul primordial intalnit pentru prima data ) placut al jocului si-al propriului univers, evocandu-se obisnuitul obicei al copiilor de-a intra in casa fie cand se insereaza fie cand se face frig sau simt ca e tarziu.Aici se alterneaza prezentul cu bucla singularitatii universului copilariei care nu doar aminteste ci exprima o imagine vizuala - "să știu cind sa îmi schimb/in auriu sau verde/Sania" "Povestea curge inainte" - indraznesc sa afirm ca in prima faza am avut impresia ca acel "inainte" e in plus, dar asta s-ar fi intamplat doar intr-o proza reala sau intr-o poezie cu tipic realist.Aici e altceva, se poate intampla si altfel decat "inainte", deci dupa parerea mea e in regula :) "fără paji" - iata cum sunt smulse limitele timpului "doar cu beteală/roșie’n obraji/cu bulgări de zăpadă/ cu miros de fum/cu derdeluș pe stradă/și copii pe drum" - cheia acestui sir este chiar primul cuvant ( "doar" ); caracterizeaza restul ca fiind "minim" si in antiteza cu acele limite smulse, dar beteala si celelalte expresii de fapt insufla posibilitatea eternului dintr-o senzatie chiar si de scurta durata.Daca viata unui om e masurabila, senzatiile nu pot fi astfel, eu cel putin asta inteleg si simt. "Doar la colinde/să luăm aminte" - un proverb spune ca haina nu face pe om, dar as putea afirma cu certitudine ca obiceiurile ( fiind vorba de traditie ) il fac "om" intr-o masura destul de mare. "ca nu cumva sa plece/un copil din zece/fără nuci si mere" - se evidentiaza sacralitatea traditiei, in cuvinte simple aparent peste care se poate trece repede in lectura insa care dau un inteles instinctual continuarii textului si-i insufla fluiditate. Poezia se incheie evocand o rugaminte, as spune cu nota nostalgica si trista, care pe fondul a ceea ce e inainte ma poarta cu gandul la "Fetita cu chibrituri".Prin ea se doreste sublinierea si reliefarea faptului ca toti trebuie sa primeasca ceva de sarbatori. Poemul tau e ca un nor fara timp, ce ploua cu doua franturi inghetate "a fost"/"va fi".Se spune ca miscarea produce timp si pentru a nu ma contrazice spunand asta afirm ca "miscarea" norului tau si tot ceea ce el intampla se produce paralel fata de timp. Cu toata admiratia, unu | |
| + sa-ti dea Mosul | ion amariutei [11.Dec.03 18:36] |
| acelasi simt aparte pentru lumea copilariei pe care il vedem in multe din poeziile lui Nexus. o lume perceputa mult mai direct, senzorial, nefiltrata prin artificiile limbajului (cirezile agreste) pe care dintr-o data ti-o amintesti cu o sfasietoare limpezime | |
| = copilarie dulce | Andrea Vâță [12.Dec.03 10:06] |
| Sunt obosita si nedormita. Proabil asta e motivul pentru care mi-a sarit o lacrima la ultimele versuri. E atat de dulce poemul! Atat de sincer, atat de curat, atat de jucaus...! Are miros de copilarie. Cred ca asta spune tot. Pentru mine copilaria este o utopie, mi-e un dor nebun de ea. Mi-ai dat putin din ea si iti multumesc din suflet pentru asta!:) | |
| + parere | Liviu Nanu [20.Dec.03 12:33] |
| Nexule, poezia ta citita pe monitor e buna insa recitata curge altfel, ca un colind, ca o apa. Eu stiu pentru ca te-am auzit recitind, si imi imaginez cum ar suna recitata de tine. Ia si de la mine o steluta ca merita si poate acolo, la Las Vegas iti va purta si noroc la jocuri. | |
| = mmmmmmmm | Popa Ioana Camelia [20.Dec.03 13:02] |
| Salut, esti minunat! Mi-a fost dor de o asemenea povestioara, sa i-o citesti si fetitei tale cand va fi mai mare, mie mi se pare frumoasa, produce implicit un zambet si o lacrima. | |