| = Mirajul cuvintelor | Maria Prochipiuc [04.Mar.04 19:06] |
| Am stat atâta vreme cu întrebarea pe buze: Cum să te pierd?! încât aud chemarea Hai cu mine... acolo unde păsările îți ascultă dorul într-o uitare cântată și renegată pe-o rimă diversificată. Din cântul lor am compus Doua sonete ( back to back)pline de durere rebalansând puterea, /O "așteptai" ca pe averea / Ce-ți moare-n mâini de desfătare prin spații vagi sau școli terestre,…Prin ochiuri colorate totul se transformă într-o Poezie veche cu sensuri noi cu lumini ancorate într-un curcubeu cu petale enorme , unde neliniștea din umbră ar clămpăni dar nu mai are glas. Paradox aș spune să Ne prelevăm, prin gânduri abstinente, / De haosul ce circulă prin noi, ne căutăm o slobozire prin rugul ce arde… , ne căutăm,…visăm la Timpul nostru, veșnic paradox…in jurul poeziei tu nu dorești decât sa-mi faci o Destainuire. Nici nu m-am gândit căNu m-am mai urcat pe munte demult / și totuși visez; că umblu îmbrăcat într-o poveste spânzurată undeva la capătul patului , acolo unde un cui “a fost odată...” Citesc cu litere mari : Invitatie la polemica și tot Cotrobăind prin sertare,am dat de “un fel de fabulă”iar Dacă sunteți curioși, o găsiți pe “site” sub titlul: “Pedagogie”.care nu-i altceva decăt un Apendice la articolul. Am început să Plutesc... în căutarea unui deznodământ Cu-atâtea amintiri desperecheate,… Ce-ncepe-abia acum să se-n firipe,în zborul spre eternitate. Cobor spre cele pamântești unde Greierele si furnica în vechea lor negociere Încolțit de frig și foame ajungi la vorba Cine are ochi, sa vada că Norocul tau... caută lumina pentru a o sorbi din cupă ajungând la Agonie *- cine are urechi, sa auda șoapta modestă strânsă cu mâna de pe întinsele apepurtați pe-o întrebare mereu dusă spre infinit în agonia spre lumină, ca într-o Izbavire Pe un altar necunoscut. Chiar dacă urmăm anumite clipe ce bat nelegitim, cine are minte, sa priceapa. Nici chiar așa Cu pumnul in gura fiindcă încercarea de-ai atrage pe cei interesați într-o polemică deschisă, principială, s-a lovit de aceeași inerție ineptă, de incapacitatea de a privi lucrurile în față. Excluzând două sau poate trei intervenții pe subiect (și cu această ocazie țin să mulțumesc celor care au acceptat cu entuziasm ideea,) polemica s-a trasformat în ceea ce, după parerea mea, n-a fost o „polemică” ci doar o exemplificare de cum nu trebuie să se spele o rufă murdară în văzul tuturor. Să lăsăm polemica și să ne întoarcem la Prorocire fiindcă nu știu cât am să pierd și cât am să câștig Privindu-mă, ca-n transă, printre ochi, am încercat să dregTrecând, decorticat, prin vânt și ape, să mă pierd în liniștea pe care o aștept. Sper ca trecerea mea să n-o consideri ca pe-o Invitatie la barfa și pentru că mi s-au terminat metaforele mă opresc aici cu gândul să merg mai departe daca nu te deranjează. | |
| = M-ai luat pe nepregatite | Adrian Erbiceanu [05.Mar.04 04:26] |
| Maria, Nu mai credeam ca cineva se mai uita la poeziile mele de pe site cand, interventia ta, fara vreo urma de "barfa", m-a luat pe nepregatite. Prins de multe alte treburi, am cam uitat de poezie, dar am sa revin si sper ca ai sa gasesti destule subiecte ca sa mergi mai departe. Esti binevenita oricand! | |