| = "pLânge"... | Silvia CALOIANU [30.Nov.03 01:53] |
| Trist poem. Eu am zis inca prin august "cu ochii închiși / plânge lumina", în poemul "uuuuuuuuuuuuuu"... Vezi cum ai scris cuvântul "pLânge"... | |
| = apropo... | Silvia CALOIANU [30.Nov.03 02:00] |
| Si cuvantul "plEoapa" vezi cum l-ai scris...se vede ca erai obosit sau prea grabit...Apropo: nu-mi place afirmatia la plural "cautam caldura acida". Nu epateaza, aici, oximoronul respectiv, cred... | |
| = ce sa-i faci mai gresesc si eu un piculet din graba | Lucian Preda [30.Nov.03 02:13] |
| Multam de atentie dar cu acel" cautam " nu vreau sa stric ceva in ultima strofa pentru ca este preferata mea. Alerg pe calul lui Noe Primul potir de lumina E sorbit in tristete Al doilea in valuri de fericire | |
| = Horror | DoDu [02.Dec.03 19:09] |
| Mie mi-a placut poezia asta pana peste poate din cauza ca e scrisa de „doi” care inseamna ca voi primi bere de la doi, sper ca nu „indoita”, ca pe la Timisoara se mai practica obiceiul, la gradina de vara „Cina”. Asta pe vremuri, cand matale, domnule doi, consumai brifcor. Aia cu apucatul stelelor de coada m-a uns la inima, o faceam si eu, dar nu cu stelele, ci cu mâțele, eu le mai si roteam, ca voiam sa verific forta centifuga, nu stiu daca ai auzit de ea. Functiona intotdeauna, mâțele aveau mereu tendinta sa se indeparteze de mine, abia le prindeam, imi sfasiam hainele prin toti boschetii dupa ele. O pisica mai smechera s-a suit, odata, pe casa si ma privea de acolo cu siretlic. Eu m-am prefacut ca nu-mi pasa. Dar pe ascuns, m-am furisat in pod si i-am tras un pumn la tigla pe care statea de nu s-a vazut, am si spart-o (tigla), pe urma am ascuns-o ca sa nu o vada tata. La prima ploaie a trebuit sa adunam toate lighenele din casa, ca picura apa din tavan, o nebunie, eu nu stiu de ce. I s-o fi cașunat. Cu cașunatul asta e cam asa, ca unora li se mai cașuna. Tatei i se cașuna una doua, din te miri ce. Odata i s-a cașunat pe o vecina, a iesit la gard si i-a strigat in soapta: - Frumoasa laptarie, ai vecino! Vecina l-a privit pe tata cam chioras si repede l-a luat la rost: - Dar de restul ce spui? - De restul vreau sa-ti soptesc la ureche, a analizat tata problema si repede a escaladat gardul unde si-a lasat o soseta si un crac de la pantaloni. Cand a aterizat pe pamant, tocmai si-a facut si vecinul aparitia. Avea si o sapa in mana, o tinea de coada de lemn, cum se tin sapele. - Sa traiesti, vecine, m-am suit in visinul asta care-l vezi si am cazut, i-a raspuns tata neintrebat. Vecinul a cascat ochii mari: - Da ce cautai in visin, vecine, ca asa pipernicit cum e, nu-i in stare sa tina nici un copil. - Da nici eu nu stiu ce mi s-a cașunat asa…ramai sanatos, ma grabesc sa nu intarziu de la serviciu… Cand sa intre in casa, l-a auzit iara pe vecinul: - Domnule, Duma, vezi ca ti-a ramas un crac de la pantaloni pe gard. - Lasa-l acolo, a facut tata, eu l-am pus, sa nu sara lumea gardul, sa vada ce-o asteapta daca se incumeta… - Pai de ce sa sara gardul dintre gradinile noastre? Cine sa-l sara? La intrebarea asta, tata n-a mai raspuns, ca m-a prins pe mine pandind toata scena de la bun inceput si i s-a cașunat sa-mi traga un picior in fund de nu m-am vazut - Ce faci aici, banditule? - Mi-a dat vecinul doi lei ca sa stau la panda. - Cum adica? - A zis ca sa o pandesc pe vecina cand iese in gradina si sa-i spun daca incearca sa sara cineva gardul la ea… - De aia a rasarit vecinul ca din senin, a inteles tata pe loc, ca tata era cam destept. L-ai chemat tu! - Pai daca m-a platit… Mai bine nu-i spuneam tatei tarasenia, ca ce-a urmat pe urma, e de domeniul “horror” | |