| = basmul lui Eminescu | Florina - Daniela Bordieanu [30.Nov.03 13:15] |
| "sunt semne, spuneai celor șapte atene sunt noduli în cardita iubirii mai lasă-mi săvârșit în alb ochiul mirabil de lună" superb tablou al finalului de poezie. de fapt intreaga poezie mi-a amintit de basmele lui Eminescu. tot binele, Dana | |
| = Aceeasi Alma ! | Claudiu Stroe [02.Dec.03 07:40] |
| Uneori speranta ne striga pe numele mic acela pe care nu-l stim decat noi si pe care-l soptim uneori cu sfiala. alteori, distanta ne-apropie si privirile noastre - arce de cerc ce strapung efemer orizontul Te-au imbatat stelele, copila pui texte pe muzica de flaut in seri pe care ceilalti le-arunca. Dar tu le stringi cu grija, asteptand clipa cand...vor fi destule pentru o noua viata! | |
| = răspunsuri | Alina Manole [02.Dec.03 17:36] |
Dana, fiecare percepe în mod propriu ideea poetică și un poem asta și trebuie să facă, să lase imaginația cititorului liberă. Claudiu, mi-a plăcut comentariul tău. Bine ai revenit! Pe când un text nou în pagina ta? Mulțumesc pentru aprecieri! | |
| = Curand | Claudiu Stroe [03.Dec.03 07:35] |
| Foarte curand,Alma, Poate chiar astazi ! | |
| + "bazaltică de iubire" | Silvia CALOIANU [07.Dec.03 16:36] |
| Almaaaaaaaa! Ma declar "superincantata" de lectura acestui poem al tau! Aici esti Alma aceea, pe care am reusit sa o cunosc cat de cat! Mai cu seama, imi amintesti de Alma aceea, care mi-a intors spatele, cand am vrut sa-i fixez fotografic supararea, la Iasi (avem pozele in galerie!), revenindu-si imediat, pentru ca timpul, mai cu seama TIMPUL, nu ne permitea - nimanui dintre cei prezenti - sa ne jucam de-a suparatii! :) Ce bine ai zis, ce aproape de firea ta feminina si cat de multa semnificatie comporta expresia "hai treacă de la mine secanta asta de viață" !!! In prima strofa a textului respectiv, intr-o noua formula poetica definesti necesitatea sentimentului sublim. Felicitari! P.S.(Eu as fi scos un "lasa-mi" din context) | |
| = . | Dan Tristian [07.Dec.03 19:22] |
| Fortata starea ta bazaltica, cu o frumusete care nu atrage din pacate tocmai ca o obligi sa urle nefiresc din cuvinte... | |
| = >> Sirena, Filip | Alina Manole [07.Dec.03 22:00] |
Silvia, voi mai lucra poemul zilele acestea sau poate chiar... mâine ;). Îți mulțumesc pentru aprecieri. Filip, dacă e forțată, atunci starea mea interioară este la fel. Pentru că ne reflectăm în ceea ce scriem. Îmi voi acorda o clipă doar mie, când voi putea rupe din timpul pe care îl acord celorlalți... așa cum spuneai cândva. Îți mulțumesc pentru comentariu, rara avis a textelor mele. :) | |
| = doar e iubire :) | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Iata un text ce cladeste o geometrie proprie a vietii si a universului."Starea bazaltica" a iubirii apare in poezia ta ca un val ce acopera nesiguranta mortii despre care vorbesti. Folosirea termenului de bazalt, dupa mine, reflecta tocmai tendinta de a "construi", si nu degradeaza imaginea iubirii cum s-ar putea crede citind grabit. Dupa care iti incepi geometria cu "secanta asta de viata" si "cercurile sentimentelor" care iata nasc infinitatea drumului umbrit de "negativul sagetii" ( si aici ma gandesc la calcaiul lui Ahile si la sageata lui Paris ). Expresiv, universul tau devine "plat" iar ecoul ce il destrama luneca "primul te iubesc" ; cat de reala este semnificatia acestui ecou despre care nu ma indoiesc ca stii si tu ca nu doar poate crapa un univers ci-l poate schimba cu totul."Sensul iubirii" descris de tine are o semnificatie "initiatica", intr-un nou univers, care poate chiar sa rasara din crapatura primului despicat, de oriunde! Ar fi foarte multe de comentat insa acestea sunt imaginile care mi-au placut cel mai mult din textul tau. "Ecoul" ce crapa acel univers are dupa parerea mea un rol adamantin, ce creste totul de la inceputuri insa nu in mii sau milioane de ani, ci intr-o clipa.Doar e iubire :) | |
| = >> unu | Alina Manole [12.Dec.03 18:13] |
Claudiu, îți mulțumesc de trecere și de comentariu. Da, așa este... Doar e iubire, nu-i așa? :) | |