| = Te vad, te aud, te lacrima | Codrina Verdes [23.Nov.03 10:10] |
| Strigatul tau de plictiseala, naste poeme minunate.In dimineata asta cetoasa, ma faci sa ma doara pe mine lacustele nostalgiilor.Te vad, te aud, te lacrima...cu minunile intoarse spre poezie. | |
| = Codrina Verdes, "arborele" e... "blestemat" :) | Silvia CALOIANU [23.Nov.03 11:14] |
| Codrina, fereste-te de lacustele nostalgiilor acestora ale mele! :) Of-of! :) Acum, dupa cateva ore de somn, vad si eu ce am visat aici, cred ca intre orele patru si cinci dimineata, pentru ca pana atunci m-am ocupat de lucruri existentiale :) Constat ca nu am prea mari pretentii vizavi de textul respectiv: am amplificat doar nuantele unei expresii metaforice (in loc de "esti arbore trebuie sa", acum zic "esti arbore blestemat sa". Sper sa nu te fi influentat negativ poemul meu! | |
| = Nevoia de nostalgie ! | Codrina Verdes [23.Nov.03 14:10] |
| Silvia, de nostalgiile provocate sau nu, depresive sau nu, trebuie sa stii sa te detasezi la timp.Altfel risti sa devii o nostalgica incurabila.Adorabil arbore....blestemat. | |
| = febra ochiului | Neisa Conta [23.Nov.03 14:28] |
| nostalgia... cateodata cuvantul asta are nume de boala... | |
| = SEMNALAREA UNEI ERORI | George Brasoveanu [23.Nov.03 15:01] |
| Draga Silvia, Stiu ca s-ar putea sa nu-mi apreciezi foarte tare comentariul, insa il postez avand incredere in capacitatea ta de discernamant si in blandetea pe care s-ar putea s-o manifesti fata de un poet, coleg de breasla cu tine, desi mai mic in rang. Tin sa iti atrag atentia ca in poezia ta vizuala s-a strecurat o eroare regretabila. Fotografia pe care ai postat-o nu reprezinta o lacusta, ci o gaza denumita in limbaj popular "calugarita" (Mantis religiosa). Calugarita este cel mai mare dusman al lacustelor, pe care le devora cu o pofta incomensurabila. Da, in ciuda numelui bland, aceasta gaza este un adevarat rechin printre insecte. Picioarele anterioare ale acestei insecte sunt transformate in cele mai teribile arme pe care lumea de la firul ierbii le-a vazut vreodata. In varful acestor picioare exista un fel de harpon, iar pe fata interioara a bratului si antebratului sunt mai multi spini. Denumirea populara a acestei insecte vine de la faptul ca sta cu aceste brate impreunate intr-o atitudine de rugaciune. De fapt nu se roaga ci isi asteapta prada. Cand vede vreo alta gaza nevinovata trecant prin preajma, calugarita lanseaza harpoanele si prinde prada in capcana spinilor de pe brate si antebrate. Dupa care, cu boticul ala mic care se poate vedea in poza ta, trece la devorarea prazii. Calugarita este capabila sa atace si sa manance un cosas (ruda apropiata a lacustelor, insa de dimensiuni colosale, de 3-4 ori mai mare decat o calugarita - este foarte probabil ca in nuvela Neculaita Minciuna a lui Al. Bratescu Voinesti, eroul nuvelei sa fi vazut o scena in care o calugarita devora un cosas). Mai mult decat atat, calugarita femela manifesta o rautate interna deosebita, fiind capabila de a-si devora masculul, si asta chiar in timpul imperecherii. Au fost semnalate cazuri in care femela isi manca masculul in vreme ce acesta se zbatea cu indarjire in incercarea de a fecunda un pantec nesatios. Deci. Consider ca aceasta imagine a unei insecte atat de rapace, canibala si vorace nu se potriveste absolut deloc cu poezia ta atat de sensibila. Cu multumiri pentru atentia acordata, George Brasoveanu | |
| = Codrina, Neisa, George...(despre lacuste si calugarite) | Silvia CALOIANU [23.Nov.03 16:32] |
| 1. Codrina, da, chiar e adorabil! 2. Neisa, ti-am spus eu odata ca...imi controlez sentimentele etc? :) 3. George, gresesti! Chiar iti apreciez "foarte tare comentariul"! Crezi ca nu era scris acolo, de unde am luat poza, ca nu e lacusta? De la tine insa am aflat amanunte interesante! Sa palng eu de mila "lacustelor nostalgiilor" mele? :) Duca-se cu noaptea! Sa le devoreze calugarita aceasta gratioasa! Oare nu ramane asta sugestia pozei mele? Ceea ce, de fapt, nu se vede si in text... Apropo: as fi putut spune: "nu ma dor nici calugaritele nostalgiilor" si ar fi fost poate mult mai sugestiv, dar... imi imaginez mai bine nostalgiile ca pe niste lacuste... Altceva, de retinut: faptul ca esti mai tanar, nu cred ca te face si "mai mic in rang"! :). Multumiri tuturor de vizita, mai intrati, e bine cu voi! | |
| = nici pe mine nu ma dor lacustele... | Adrian Erbiceanu [23.Nov.03 19:15] |
| Am intrat! Mi-ai rascolit trecutul. Am avut si eu un cal albastru. Il chema "Chrysler". Si scotea fum. L-am dat de mult la fier vechi!... Mi-a placut ca te-ai legat la ochi cu ecuatorul. Eu, niciodata, n-am trecut mai departe de tropice. Ca sa vezi ce coincidenta! Si...nici pe mine nu ma dor lacustele, alte parti, da!, dar asta poate sa fie pusa pe seama vremii si...a nostalgiilor! Petalele tale te "lacrima", pe mine ma fac sa plang! Dar ai talent! Foloseste-l! | |
| = Adrian Erbiceanu, sunt curioasa... | Silvia CALOIANU [23.Nov.03 21:37] |
| Adrian Erbiceanu, multumesc de vizita! Mi-a facut pacere. Eeeeeee... flatant sa aud ca as avea talent! Sunt curioasa: ce mai pot afla oare despre "Chrysler"? | |
| + lăcusta spune | Andreea Drăguleasa [10.Dec.18 14:27] |
| Salut noua ta manieră de scris. În artă, e bine să experimentezi. Știu cum e la început și vreau să-ți punctez traiectoria, dacă mă lași. Apreciez că ți-ai păstrat sensibilitatea și modul de construire al imaginilor și că le integrezi în noul format de exprimare. "să mă leg la ochi cu ecuatorul" "voi alerga pe cea mai friabila rază de soare" "să sprijini o lună patetica de ultimul său zâmbet" Ține-o tot așa, micuță sirenă! A. | |
| = Apropo... | Adrian Erbiceanu [24.Nov.03 03:02] |
| Silvia, Mi-a placut raspunsul. Si ai talent, o repet! Scrisul tau e fluid, temperamental, echilibrat. Succes! Apropo, "Chrysler-ul" meu si-a schimbat culoarea. E gri-argintiu. Cu miros de toamna! | |
| = Dumnezeul intentie in poezia fantana | Despina [24.Nov.03 12:22] |
| Fiecare poezie a ta aduce inca o nuanta de lumina in curcubeu.De data aceasta verdele amestecat cu galben nu mai e albastru.E negru.Nu negrul acela de noapte in care bajbai,nu,e una dintre culorile infinitului care amplifica celelalte culori.Un negru de cal necunoscut.Golul creat de nostalgie, lacusta-calugarita,nu e gol,e spatiu.Spatiu pe care intentia schimbarii il umple cu Dumnezeul copil trezit din somnul iluziei.Schimbi pentru a fi tu,cea pe care n-o mai doare lacustele,pentru ca le-a integrat,cea care face legamant cu sine insasi sa ramana ceea ce este:Vede,aude,lacrima.Poem fantana! | |
| + parere | Liviu Nanu [25.Nov.03 09:39] |
| Silvia, poezia ta îți dezvăluie firea sensibilă (poate prea sensibilă), dar asta o știm cu toții, cititorii tăi și mai ales cei care te cunoaștem personal. Haina lirică pe care o îmbraci fie ea nouă sau așa cum spuneai doar o revenire, te prinde, forma aleasă se pare că este bine primită de cititori (vezi mat, Rostas, Codri ș.a.). Să revin însă la text. Printre imagini inedite și metafore inspirate apare și acel „depozitat” din primul vers, la care probabil că ții mult din moment ce l-ai folosit, însă mie îmi pare cam nepoetic, nepotrivit în context. Am remarcat legarea la ochi cu ecuatorul și împletitul cosițelor din palmieri („răsai răsai” mă trimite cu gîndul la Nichita ca și „te lacrimă”), frunzele de cîntec și nu în ultimul rînd lăcustele nostalgiilor care te bîntuie și ochiul din trandafir. Aici, că veni vorba parcă iar sună ciudat „ochiul care…”. Drept pentru care te rog să primești umila mea steluță ca un boboc de trandafir (galben, bineînțeles). | |
| = te aud din lacrima... | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| "te-am ascultat venind de departe erai o frunză in trecere te aud plecând din tot ce ne-a legat îmi rămâne sufletul fără contur te aud din lacrimă..." acelasi final:) e-o poezie postata de mine cu ceva vreme in urma ("marturie") poezia ta e cu mult, cu mult, cu mult mai frumoasa | |
| = te aud din lacrima... | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| "te-am ascultat venind de departe erai o frunză in trecere te aud plecând din tot ce ne-a legat îmi rămâne sufletul fără contur te aud din lacrimă..." acelasi final:) e-o poezioara postata de mine cu ceva vreme in urma ("marturie"),insa incomparabila cu a ta care-i cu mult, cu mult mai frumoasa | |
| = o primavara | Pop Serban Rares [27.Nov.03 15:51] |
| Un text care mi-a redesteptat dragostea pentru natura. si acum poezia e mult mai reusita :) nu te gandesti la un volum? eu zic ca ai o gramada de material strans deja. | |