| = O lacrima de femeie, doua lacrimi de femeie... | Constantinescu Eugen [11.Aug.03 16:30] |
| Sufletelor li se intampla deseori sa-si imprastie petalele de trandafiras pe dalele reci de marmura neagra. Este firesc dar nu si in van caci clipele de beatitudine din cupa iubirii sunt licoarea care ne fac viata mai frumoasa. Ai stiut sa rascolesti asa de frumos cu penelul tau sensibil culorile de toamna ale unei despartiri...din pacate ale tale de eternul el, posibila ta jumatate pe lumea aceasta. A, sa nu uit: ai dreptate, Dumnezeu numara intotdeauna lacrimile femeilor! Superba si perena imagine-cheie sugerata de poezia ta. | |
| + Trandafiras! :) | Silvia CALOIANU [11.Aug.03 23:11] |
| Eu cred ca e un poem chiar foarte reusit! E unul dintre putinele semnate "Trandafiras, care mi-au atras atentia! Aici sesizez un patetism disimulat intr-o gandire abstracta, distantiata de inima aceea a ta dintotdeauna clocotitoare, sub impulsul emotiilor imediate! Daca mai scoteai si fraza cu numaratul lacrimilor, cred ca aveai un castig mai mare de cauza in fata poeziei, ceea ce, evident, constituie umila mea parere! :) | |
| = Egder, Sirena | Monica Mihaela Pop [12.Aug.03 16:18] |
| Eugen, având în vedere că tu ești unul din cei al căror suflet chiar cântă, la propriu, nu pot fi decât măgulită de cuvintele tale. Silvia, inima mea e mereu clocotitoare, și nu doar sub influența unor emoții de moment. Sufletul îmi rămâne pentru totdeauna același. Diferența dintre noi vine din faptul că eu scriu mai puțin așa ca acum și mai mult clasic (sau cel puțin așa cred eu). Oricum, îți mulțumesc pentru înstelare și te aștept mai des pe aici, poate vei mai găsi câte ceva pe placul tău :). Vă pup! | |