| + gust de 2003 | Trușcă Elena Cristina [10.Aug.03 18:32] |
| Daca ploua, ploua...si pe etichete si in conserve, si pe ultima pagina din Kama Sutra, epuizata de nu stiu cand, si pe asternuturi inexistente si pe spatele meu incovoiat de femeie rea...de gura. | |
| + Adrian Firica | Anca Veronica Anghel [10.Aug.03 21:58] |
| Adrian poezia asta imi pare desfasurata, evidenta, aproape. Ma obisnuisem sa citesc texte scrise de tine asa zis alambicate, sinuoase. Poate o fi si acest text alambicat si nu imi dau eu seama. Poate m-am apropiat prea tare. Poate esenta e complicata. Poate alambicul tau retinuse esenta. Dar poate ma insel. Intotdeauna las loc indoielii. Iar acum in fata transparentei incep sa ma doara ochii si simt nevoia sa fac un pas inapoi. “ Oare asta e Adrianul ?” Dimensiunea inceputului: “intreaba-ma ceva” e fatala. "Oare asa e Adrianul ?" Sinuozitatea e parte din “rigorul”/ rigorismul tau intelectual. Sinuozitatea ta e centripeta de data aceasta catre un anume ce, catre un ceva, precum spui “plouase fără idei așa” "Oare asa ploua Adrianului ?" “Existential” daca e de ziua e ziua. “Existential ziua” daca e de trecut, trece. “Existential ziua trecea” dar atunci cand ploua, ploua digital, virtual sau mortuar, in scris sau oral… cu sau fara rigor. "Oare asa exista Adrianul ?" Dar, “existențial ziua trecea leafa …” si asa mai departe. “Am vânat iar ele au murit”, cam asa ceva. PS: Ce n-as da sa folosesc si eu macar odata alambicul acela al tau. Nu ca sa ti-l fur nici ca sa inteleg mai bine. Doar asa pur si simplu. Alambicata pretentie...iarta-ma. | |
| = am zis | Florian Silisteanu [10.Aug.03 22:47] |
| Cu mare placere citit cautatorul texfainutzu apoi la drum pornind cu gravitatzia pe umeri pornind am zis de bine am zis lui domnului firica de poem de bine scris...am zis | |
| + "Liliecii sutelor si miilor schimbate la fata" | Silvia CALOIANU [11.Aug.03 01:15] |
| Nu mai stiu de cate ori ti-am recitit poemul Adrian Firica! E o lectura captivanta, care iti mobilizeaza imaginatia, ai bine zis iti plimba imaginatia prin cele mai nebanuite locuri! Parca as merge pe cararile trasate de tine, dar tot aiurea ma surprind ajunsa! Imi place la nebunie cum stii sa insiri cuvintele, alaturandu-le sensurile paraca asa, din intamplare...De fapt, sunt sigura ca se gasesc ele, sensurile, unele pe altele, acolo, undeva in adancul subconstientului, de te miri tu insuti - uneori - nu? | |