| + marinul | Ionut Simion [13.Jul.03 07:13] |
| De prea frumos m-nchin Marina! cu trecerea timpului devenim din soimi pasari de curte? nu mai tintim cu privirea orizontul ci doar marginea plapumii pe care o potrivim cu grija sub barbie? se pare ca asa si intampla si-i mare pacat de stofa noastra miraculoasa! poezia asta a ta ma face sa fiu mandru ca dintr-o ironie a sortii ne inrudim virtual, foarte mandru! | |
| + Marina Samoila ( Dominique) | Anca Veronica Anghel [13.Jul.03 20:02] |
| "Sunt pasăre de colivie pe pământ Cu o pânză murdară și udă atârnată In locul aripilor. " Impresionanta aceasta descriere in raport cu trecerea timpului care nu iarta. Intrebarea care apare de doua ori: " Hohotul meu de râs unde e ?" imi pare un fel de constientizare, ca o trezire, ca o limpezire in ciuda tuturor referintelor. Si totusi acest strigat, acest hohot o fi ascuns si el intr-o anume colivie... Felicitari pentru poem ! Anca (Dominique) | |
| = acvi-lin in declin | Marina Samoila [16.Jul.03 02:52] |
| Inorogule, cu familia reala suntem daruiti, iar cu cea virtuala, parca putem sti? Eu as zice ca-i la fel! Asa ca Cerului care ne zboara, eu ma inclin! Dominique, iti multumesc ingrat cu intarziere si pentru aceasta vizita si pentru cele mai de demult. Si indoi cu vorbe gratiile, poate scap, poate scap! | |