| = se putea crede...orice:) | Mae Stanescu [01.Jul.03 11:37] |
| "zborul ei stingherea paarile, asa se explica linistea verde-albastruie.." "se putea crede ca s-a inchis intr-un poem ca intr-o moarte cu ziduri de manastire" si finalul... ti-a spus mult ceea ce-ai vazut! mi-a placut atmosfera pe care ai creat-o, redat-o... | |
| = Mae | Motoc Lavinia [01.Jul.03 18:29] |
| Multumesc, Mae,se pare ca lipsa picturii a creat ceva confuzii si nelamuriri. Dar nu asta, cred, era cel mai important. Oricum, am spus-o, se putea interpreta felurit.Eu i-am dat interpretarea mea: in care femeia este absenta, doar aparent. Cu drag. | |
| + fascinata! | Silvia CALOIANU [01.Jul.03 23:12] |
| Poemul acesta relaxeaza cumva nervii, presupunerile, in reluare creaza o atmosfera bazata pe supozitii, de incertitudine, care insa nu supara, dar contribuie la o senzatie aparte - la aceea din timpul participarii la developarea misteriosului subiect ( "poate o amfora", "poate nu se trezise", "se putea crede ca", "sau amandoi puteau fi doar tu"). Evident, modalitatea expresiva nu e noua, in schimb metaforele sunt dintre cele mai neasteptate, impresionandu-ne ca din mai toate poemele motzoacai. Nu stiu ce as remarca: imi place de sus pana jos, tot poemul! Il tot citesc, citesc, de ieri...Chiar nu stiu ce as remarca: chiar sunt fascinata de intregul poem! Felicitari! | |
| = inchis intr-un poem | Qutb Minar [02.Jul.03 05:11] |
| nimic de reporsat, poate a doua paranteza ar putea lipsi. Mi se pare ca rupe ritmul si povestea tesuta in prima parte. | |
| = Sirena, Qutb MInar | Motoc Lavinia [03.Jul.03 20:04] |
| Sirena, ce sa mai zic, ochiul acela al tau nelinistit si ager, multumesc, ai surprins bine incertitudinea si misterul. Emilio, pseudonimul acesta ma dezarmeaza complet, cand spui paranteza te referi la sombil in sine sau incluzi si continutul? | |
| + superbă | Andreea Drăguleasa [30.Aug.03 02:44] |
| Sinuciderea soarelui într-un pahar de nisip este mai mult decât suficientă pentru a susține orice poezie, dar nu te-ai lăsat cu una cu două, ai născut un text de nota zece pe care abia acum îl citesc, spre rușinea mea. Dacă tot se apropie Marte de noi, mă vopsesc și eu în culorile războiului, dar numai pentru a fuma apoi lejer pipa păcii. Îmi place foarte mult poezia, mult de tot! Andreea | |