| = vorbe bune | Nicolae Tudor [25.May.03 14:17] |
| In general, se scrie despre dragoste si despre preocuparile existentiale ale individului, culminand cu o abordare filozofica, legata tot mai frecvent de biblic. In dragoste se pare ca ne legam cu randul la ochi(sirena)si ne facem rau, femeile incep sa refuze si doar un ritual spectaculos le mai poate face sa se razgandeasca(motzoaca), ele stiu sigur ca vor suferi(rada). Barbatii sunt neintelesi din cauza prea multelor tradari si le place sa se retraga in lumea lor rece, dar nemuritoare(eminescu) Apoi este tema foamei, pentru astampararea careia distrugem fiintele dragi, visele, incalcam datinile (labis) Crearea unei lumi proprii ramane refugiul poetului, din nevoia sa de unicitate si de miscare, sa aiba de unde veni cu demonstratiile sale. Lumea reala incepe sa fie refuzata tot mai mult. Paunescu spune ca Poetul are datoria sa vada bine lucrurile si sa samnaleze toate neregulile. Lumea poetului poate fi o insula unde lucrurile se arata numai pe partea lor de lumina (puiu cristea), un turn de unde ceilalti sunt niste mogaldete (Peta). Altii se joaca cu ea pe trecerea de pietoni (ortega). Poate fi cautata incontinuu, pana ajungem sa ne devore (Doinas). Altii o cauta pentru ca nu au alt sens (Nicolae Sirius). Poezia este o stare de spirit, iar cei care se indeletnicesc s-o faca, astern liber pe hartie ceea ce gandesc la un moment dat, fara sa le pese daca lumea se schimba sau nu. Daca cineva invata ceva, sau pur si simplu uita de-ale lui pentru cateva clipe si se bucura, inseamna ca este bine. Iata de ce gresesc eu venind cu vorba aspra.. Poetul vrea sa fie citit de oricine, numai de cel rau - nu. O critica este aducatoare de nori, o vorba buna lumineaza sufletul. De-acum, numai vorbe bune. A mai da definitii iubirii, presupune un mare curaj, inseamna maturitate. Acestea au fost vorbele bune. | |