= Florian | Arghira [20.May.03 12:10] |
Floriane..de unde rasare atata tristete? moarte croieste-mi zidire de argint, dar lasa-ma o clipa, un nesfarsit sa respir..,gand neatins; trupul e-un vis..se afunda-n uitare. Placut versurile tale! | |
= bocet... | Diana Bălan [20.May.03 12:57] |
Nu știu cât e de amar lemnul de cireș amar, dar știu că dulceața de cireșe amare e foarte bună și...dulce.:) "Mai tânăr decât orice întâmplare", Siliștene, bocești mai ceva decât o bocitoare profesionistă. Hai că m-ai înfiorat iar. Cu mult respect, Veverița | |
= Sili | Luminița Suse [30.May.03 04:41] |
Eu venisem cu entuziasm să citesc ce ai mai scris... Oh, dar să-mi fi văzut grimasa la versul al doilea! Am renunțat imediat din cel puțin două motive. Doar unul ți-l voi spune. Lipsește o cratimă, Sili, isn't it? | |
+ omoratorul de moarte | Dan Mitrut [30.May.03 12:28] |
dar "Zgura" nu se refera la taciunele raman in urma arderii carbunelui? eu in schimbam vazut pe altcineva, pe omoratorul de moarte. e aici, cred eu o transcendere subtila a conditiei mortii. ea nu mai este un spectru si o apasare ci o eliberare. strofa ultima e lamuritoare. moartea e provocata sa sa devina, ori asta e deja atitudine superioara: "Amândoi să fim moarte-lumină, Ca-mpreună să-nvățăm să murim," o asemenea conceptie am mai intalnit-o in credintele vechi ale cultului stramosilor si in Ivan Turbinca al ui Creanga. si uite asa il privesc pe omoratorul de moarte in plina lumina mioritica, caci si acolo era cununie cu moartea: "Dar tu sa le spui/ca m-am insurat/c-o mandra craiasa/a lumii mireasa" o astfel de provocare e aproape gest initiatic, de nu mi-as da o palma peste ochelari, ca sa ma opresc aici, sa nu ma spun mai departe... asa-i ca acolo sus e o injuratura cu zgura? | |
= Salut , Florian | Olga Stefan [24.Jun.03 00:17] |
Nu scriu ca sa comentez poezia (care dealtfel am citit-o si in antologia festivalului si mi-a placut) , ci ca sa te salut la randul meu.Ce-am mai patit intre timp? Am dat capacitatea in sfarsit , mi-am mai scos 2 carti si am fost si anul trecut la Curtea de Arges , dar din pacate anul acesta nu am mai fost invitata ...sau cel putin n-am mai primit nici un semn. O sa mai trimit si "alte-cele" pe site , dar cand am timp...Asha-i daca n-ai lucrul tau...:) | |
+ noua | Stefana Daos [09.Oct.03 22:24] |
daca nu ti-ai adus aminte pana acum, adu-ti aminte, Florian Silisteanu, e noua, e chiar noua azi te asteptam cu alte poeme de un suflu liric...devastator precum in poemul de fata, precum in alte poeme ale tale... azi e noua si iti dorim minuni | |
= "n-am bilet să adorm" | miha maxim [09.Jul.04 11:48] |
iubitoare, moartea asta... se ține cu dinții ...scai de cămașă... | |
= nu pot sa cred...dupa 11 ani | florian stoian -silișteanu [16.Aug.14 10:35] |
nu mi vine sa cred ca au trecut 11 ani...cred ca 11...de cand traiesc aici....11 ani sau mai multi si nu am raspuns la comentarii...nu pot sa cred! - arghira....iti raspund iata dupa o vesnicie multipla de unul langa celalat de 11....nu...nu eram trist arghira...tu mai existi oare? - diana balan - veve- parca te si vad cu florinel de mana...trece vremea veve.... - luminita suse - lumi....lipseste o cratima lumii! - mitrut dragul nostru frate mitrut ...tu si steaua poemului! -olga stefan ...te ai facut maricica..esti domnisoara acum...ai crescut...mai scrii tu olguta? - stefan daos....noua 9 si iar noua! - miha...iti multumesc pentru tot deci asa...11 ani.....Tot mai singur umblu prin lume Când la deal, când la vale-blestemul Prin copaci e târziu, pentru mâine rămâne Acest bocet și-o strofă din cântecu*lemnul | |
= poemul rescris ieri, 24 martie 2020 undeva prin anglia | florian stoian -silișteanu [24.Mar.20 20:13] |
cântec de încetinit poezie [ ] ( cândva a fost ... un cântec de lemn) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de florian stoian -silișteanu [florian stoian- silisteanu ] 2020-03-24 | | vino, moarte, cu mine la....starea civilă, eu, ca tine, așa, îți jur n-am găsit! hai, curaj și hai moarte cu mine să pornim amândoi în pețit. sunt mai tânăr decât orice-ntâmplare și sunt viu, păcătos așa cum ai vrut hai și vino, mândro, călare să aprindem frigul adânc în pământ știi, pe la mine pe-acasă n-am mai fost doar pe mama o doare cumplit când nu sunt adu moarte cu tine un rost și-un altfel nerostit de cuvânt. uite! călător într-un tren sunt acum ce de lume bolnavă pe-aici, prin vagon, se usucă lumina postum Dumnezeu lăcrimând pe peron sunt frumos, un ins cum e piatra, așa Ies mai mereu dintr-un corp, nu-i al meu uite, moarte, ia de pe mine cămașa, dar nu spune alor mei ca-ș fi eu. hai pe un pod într-o zi din Vinerea Mare să postim și să facem frăție pe veci mai apoi să cădem într-un gol de mirare ca și când ai veni, dar tu pleci tot mai singur de la naștere sunt când la deal, când la vale-blestemul e cumplit și se face târziu pe pământ se întoarce în oameni infernul de-aia zic, vino moarte cu mine la starea civilă și din vremea aceea numai noi să-mpărțim să lăsăm luminii -lumină ori cu rest mărunțiș pentru stele să dăm 23 martie, 2020,anglia ,pe drum.... | |