| = psalm complet | Dorina Damian [18.Sep.03 00:46] |
| O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă, Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu tine si-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, si fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în tărână, în foc, în văzduh si pe ape. Între răsăritul de soare si-apusul de soare sunt numai tină si rană. În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viata, mi-ai vorbi. De-acolo unde esti, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aci, arată-te, Doamne, să stiu ce-astepti de la mine. Să prind din văzduh sulita veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi? Ori nu doresti nimic? Esti muta, neclintita identitate (rotunjit în sine a este a), nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată, stelele intrã în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeti. Iată, e noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tãu mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lasi în drum. | |