| + Ah, ludicul și diavolul! | Oriana [28.Apr.03 20:21] |
| Remarcabile versurile strofei a patra și a cincea, în special: "ne rostogolim avem gurile pline cu expresii de zăpadă" | |
| = fara | peta02 [29.Apr.03 04:23] |
| Pe mine simpla pronuntare a cuvantului "diavol" ma sperie. Poezia..ma gandesc ca trebuie sa aiba pe undeva o semnificatie, desi, in aparenta strofele nu prea au legatura una cu cealala. Sigur tu stii care e legatura, dar ne cam dai de furca, noua, cititorilor, daca ma intelegi. :) | |
| = am s-o fac | peta02 [29.Apr.03 04:24] |
| Sau poate ca trebuie sa o recitesc cu mai multa atentie.. | |
| = vorbind despre | asdf [29.Apr.03 19:44] |
| chiar din enunt, poezia declara un joc teluric intre imagistica poetica si ispita vazuta ca o continuare a miturilor copilariei (*Eh! zice diavolul si zice cumva deosebit/ma ameteste prezenta sa aici pe pârtie*) ispita partiei albe, unde imaginatia isi poate da drumul ca intr-o sanie. unde nu mai incap indoieli, speculatii sau teama ci doar jocul de umbra si culoare (*expresii de zapada*, *gandurile albe*) in fapt, nu mai incap nici cuvinte, autoarea devine *spiridusul tacerii* in acest spatiu purificat. in final, rezolvarea ludica si ambiguitatea semantica (cine ofera cui cele trei dorinte?) incheie rotund aventura, din care ne ramane acest jurnal superb construit | |
| = Re. Oriana, peta02,asdf (conteaza...) | SIRENA [29.Apr.03 20:21] |
| In primul rand, ma bucur sa stiu ca imi cititi "productia" :) si, in al doilea rand, ca am reusit sa va incit gandurile. He! Cand ati sti cate sensuri am pus eu acolooooo ! Se pot deduce, nu e greu, dar nu e neaparat, acum, aici!:) Conteaza, dupa cum am mai spus, daca v-am incitat, cat de cat! In privinta "diavolului"...e personajul meu alb, e ceea ce ma fascineaza pe mine in diabolic (nu suport ingerimea neagra, mai bine diavolul alb!)...as divaga...:)) | |
| = Sirenei, cu sinceritate | nu brublem [30.Apr.03 10:39] |
| Sirena, vin să te citesc de fiecare dată cu plăcere. Pentru că în textele tale reușești să comprimi foarte bine o multitudine de sensuri, parcă pui acolo ceva pentru fiecare. Dacă nu ai posta și comentarii s-ar putea crede despre tine că ești de o valoare inestimabilă în poezie. Din păcate însă, te explici, te umflii în pene la prima adiere de vânt. Iar când aceasta nu există faci tu rost de-un ventilator. Și asta n-ar fi nimic. Dacă te-ai limita la comentariile sub textele proprii ar fi toate bune și frumoase, poate chiar hazlii pe alocuri. Dar ți-am găsit, nu fără mută uimire, comentarii pătrunse fie de o profundă revelație „mistică”, fie de păreri complet neavenite la textele altora. Mă refer aici la părerile tale sub textele Târfa in cătușe, Cuvintele tale, Colaps in strigat, DENISA și lista ar putea continua mult prea mult. Am să citez din ultimul comentariu amintit, în speranța că timpul scurs de la postarea lui îți va da măsura lipsei lui de consistență critică la adresa textului respectiv: „Am retinut expresia: "De-atunci, când vreau să mângâi ceva, mă-ntreb, mai întâi, dacă nu cumva ucid."... E un principiu de care incerc sa ma conduc in viata si pe care am incercat sa-l cultiv si copiilor mei.Sa mai spun ce revelatie am avut in urma lecturii acestui text ??? Cred ca merita atentie!” Am să te rog ca de acum înainte să citești fiecare text până când reușești să îi descoperi cel puțin un cusur, sau măcar să reușești să scrii o părere pertinentă asupra textului respectiv care să nu denote faptul că ai avut o revelație poetică citindu-l. Poate că ai câștigat dreptul de a aprecia textele altora prea ușor aici, pe poezie.ro și poate crezi că totul nu este decât o joacă; că nimeni în afara autorului comentat nu se uită la părerile tale. Nouă ne place să credem că e important ce se întâmplă pe acest site. Și nu uita că nu cantitatea de comentarii contează, ci calitatea lor. (nu pot să nu remarc că ai reușit să atingi cifra impresionantă de 181 de comentarii în mai puțin de trei săptămâni; nu-i de mirare că puține sunt coerente...) Dacă vei da dovadă și mai departe de inconsistență în comentarii, ți se va retrage dreptul de a aprecia textele altor autori. Eu, unul, dacă simt că nu am suficiente elemente critice la adresa unui text mă abțin de la orice fel de comentariu, chiar dacă textul respectiv îmi place foarte mult. (Cu foarte puține excepții, desigur, în cazul unor apropiați). Poți considera acest comentariu ca pe un avertisment, ca pe o informare, ca pe un sfat. Sau ia-l ca pe o critică constructivă. (Asta a fost o „cacofocie”, spre deosebire de „lacrima mută”, „aripa pescărușului”, „lipsa substanței” sau alte astfel de aliterații). Sper că nu te-a deranjat prea mult franchețea observațiilor mele, dar mai bine spunem lucrurilor pe nume, decât să ne ascundem după deget. Cert este că nu sunt singurul care are această părere despre comentariile tale. Să auzim de bine. | |
| = nu brublem, multumesc... | SIRENA [30.Apr.03 12:35] |
| Multumesc, nu brublem, ma voi stradui sa "nu pun ventilatorul" , sa nu am "revelatii mistice"...Daca textele mele sunt incoerente, daca supara parerile mele, vezi ce ai de facut...Anume frica de a nu produce impresia de "umflat in pene", ma face sa gasesc argumennte in favoarea emotiilor pe care le am in urma lecturii anumitor texte. Dar, sunt de acord: ma pot aprinde uneori si din nimic...Ma gandesc: daca voi avea nivelul 100 sau 0, nu voi mai avea dreptul de a-mi exprima parearea despre anumite texte? Sau, cel putin, sa cochetez, sa glumesc, sa persiflez, cum altii? Sa incerc sa fac si eu asemenea comentarii: Nume: motzoaca Email: Data: Saturday April 26th, 2003 05:35 AM Asta da stare, ma tem insa ca o am pe a mea,"in alba rastignire peste umbre", empatica fiind o sa incerc sa iau cat mai putin din "tatuajele lugubre". Concluzie: fiole de somn Sincer,nu brublem, iti multumesc pentru ca mi-ai dat peste mana si ca ai gasit in acest sens formula cea mai nedureroasa. Apropo de cazul aliteratiilor: le consider cacofonii, cand acestea supara auzul si,AM RECOMANDAT, nu mi-am impus parerea. | |
| = tot Sirenei | nu brublem [30.Apr.03 15:04] |
| În comentariul anterior am vrut să spun multe în cuvinte puține, fără a lăsa loc interpretărilor greșite. Mă bucur dacă am reușit să o fac într-o oarecare măsură. Ceea ce se poate reproșa unui număr mare dintre comentariile tale este că de multe ori, încercând să spui lucruri diferite, pierzi ideea pe drum, uitând pe alocuri să pui ori subiect, ori predicat... Asta generează anumite dificultăți în captarea mesajului tău de către cititori. (Nu vorbesc decât despre o parte a comentariilor tale). Am observat că poemele-ți nu suferă de această plagă. Îți recomand, așadar, să privești propriile comentarii tot ca pe niște creații și să le supui acelorași rigori. Cât despre exemplul pe care mi l-ai dat pot să-ți spun că nu îți face cinste și îl consider un gest copilăresc. Eu îți pot da nenumărate exemple de texte agramate de pe site, dar asta nu mă face să scriu agramat. Astfel, dacă găsești un comentariu mai puțin coerent al unui user pertinent, competent și valoros al site-ului, nu demonstrezi absolut nimic. Este o denaturare. Pot lua oricare cinci dintre ultimele zece comentarii ale Motzoacăi și sunt sigur că vor fi pertinente, obiective și cu referire strictă la subiect într-o proporție covârșitoare. „Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc” să comentez o poezie „frumos curgătoare” nu îmi stabilesc standardul după comentariile nimănui altcuiva. | |
| = Pentru nu brublem : sunt egoista?... | SIRENA [30.Apr.03 15:30] |
| 1.Recunosc: nu ar fi trebuit sa scriu, cand simt ca-mi cade capul peste tst, de oboseala...ma cam droghez eu in fata computerului si nu doar pe poezie ro...Recunosc: e o lipsa de responsabilitate...Daca am pierdut un subiect sau predicat pe drum, de ce nu mi s-a spus, pe loc, prieteneste? Sa inteleg ca ma consideri agramata sau nu excluzi posibilitatea ca "le-am pierdut"? Mai mare rusinea, sa pierd subiecte si predicate...Cred ca dormeam...si nu m-a trezit nimeni! In ce priveste exemplul, pe care ti l-am oferit: m-a durut, da, sa se bucure motzoaca, m-a durut...a fost o persiflare...Nu as putea...Mi-ar placea, intr-adevar, sa ne spunem ce avem de spus un pic mai ...prieteneste. E prea mult spus: prieteneste?...Imi plac mediile zglobii, incerc sa inteleg glumele, observatiile serioase, dar nu ranchiunoase. Crezi ca nu ma integrez si eu in mediul vostru? De ce am senzatia asta?...Am avut nevioia sa-ti spun toate acestea, nu te supara...Sunt egoista?... | |
| = Sirenei, cu drag | nu brublem [30.Apr.03 16:54] |
| Da, SIRENA, ești egoistă. Toți suntem egoiști. E însă foarte bine că uneori ne și dăm seama de asta. Eu, uneori, sunt îngâmfat. Nu o fac conștient. Încerc doar să păstrez o anumită distanță. Nimeni nu e perfect aici. Ce face însă din poezie.ro o comunitate specială este comunicarea. Atâta vreme cât ne vom spune unii altora ce ne deranjează și cât vom păstra o limită a bunului simț vom rămâne aceeași comunitate caldă, deschisă, prietenoasă. Un prieten adevărat îți spune când e de părere că ai greșit. | |
| = SIRENA, capra vecinului si imi pare rau | motzoaca [30.Apr.03 19:27] |
| SIRENA, multumesc pentru exemplul negativ pe care l-ai dat prin comentariul meu. Dar stii ca genul acesta de exemple nu se urmeaza, nu? Daca vei cauta s-ar putea sa mai gasesti si alte comentarii de ale mele in care am facut si greseli de tastare. sa inteleg ca trebuie sa maora cu orice pret si capra vecinului? Sau nu? Hai sa fim prieteni, cel putin virtual. Se poate? | |
| = Se poate, motzoaca, dar m-a durut! | SIRENA [30.Apr.03 19:33] |
| Tu stii bine...ce si cum... | |
| = Partie defel jucausa :( | SIRENA [02.May.03 20:04] |
| Scriu aceste randuri, pentru ca vad ce rating are acest poem al meu, gratie observatiilor pe care le-am primit aici. Pentru nu brublem si pentru toti acei care au citit aceasta afirmatie ce ma vizeaza: "Ceea ce se poate reproșa unui număr mare dintre comentariile tale este că de multe ori, încercând să spui lucruri diferite, pierzi ideea pe drum, uitând pe alocuri să pui ori subiect, ori predicat...". Poate ca intr-adevar am scris prea mult, simtindu-ma in largul meu pe acest site, incumetandu-ma sa ma consider "la egal" cu lumea de aici, fara sa-mi dau seama ca ar exista traditii si relatii prietenesti aparte...Accept orice, nu si faptul ca am scris fara subiecte si predicate. Mi-am recitit toate textele - a fost obositor, desigur!:) - dupa ce le-am scos la imprimanta. Chiar scriu de rasul lumii, nu zic ca nu! Greseli de tst, virgule nelalocul lor etc. Un singur caz insa am gasit, despre care se poate spune ca "am pierdut pe drum o parte pricipala a propozitiei": e vorba de parerea pe care mi-am scris-o sub poemul motzoacai "Pierderea inocentei". Dar si aici, am facut un enunt, o insiruire de imagini, pe care mi le-am creat in timpul lecturii...dupa care urmeaza punctele de suspensie, ce sugereaza un gand neterminat. Chiar daca, sa zicem, ca nu am dreptul sa scriu asa, pentru ca ar fi suparator de agramat, mentionez: e unicul caz depistat de mine. Iata-l: Nume: SIRENA volumul dintr-un cuvant (egalat cu absolutul)in mainile naivitatii, rau alunecate pe panta emotiei, asa incat...il scapa - si nu inatmplator! - anume in gaura de sarpe, acesta simbolizand inselaciunea...In sintetica atmosfera, "cu fulgi dintr-o perna" si "icoana cu caluti de mare", gasim conservata inocenta : trofeul firilor sentimentale ! Poezia, lasa loc de multe alte interpretari,incita ganditor imaginatia. Mie mi-a placut! Concluzie: trofeul firilor sentimentale Imi pare rau, nu brublem, dar intr-adevar e o acuzatie dura, aceasta, cu subiectele si predicatele. Sper ca numarul vizitatorilor mei aici sa fie cauzata si de lectura poemului, sub care exista acum o partie defel jucausa :( | |