| = esti pe drumul cel bun! | bluesky [25.Apr.03 14:49] |
| Psalm de lucian blaga O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă, Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu tine si-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, si fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în tărână, în foc, în văzduh si pe ape. Între răsăritul de soare si-apusul de soare sunt numai tină si rană. În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viata, mi-ai vorbi. De-acolo unde esti, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aci, arată-te, Doamne, să stiu ce-astepti de la mine. Să prind din văzduh sulita veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi? Ori nu doresti nimic? Esti muta, neclintita identitate (rotunjit în sine a este a), nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată, stelele intrã în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeti. Iată, e noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tãu mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lasi în drum. | |
| = inchinare | opaque [25.Apr.03 14:06] |
| Doamne, de unde sa fac rost de treizeci de arginti pentru a TE vinde Doamne, TRADAREA SI IUBIREA painea noastra cea de toate zilele | |
| + Florinului | magul [25.Apr.03 19:36] |
| e aproape rugaciune, e aproape vaier de durere si speranta. ce semn au lasat oamenii trimisului divin? stigmatele. de ce oare? frumoasa mzica psalmului tau, ca un fulger prin toata misiunea lui Hristos. franturi de imagini intr-un tot bine gradat, de la drumul spre cruce,la ispita renuntarii, tradarea contrbalansata de iubirea fara de margini. stigmate si painea noastra cea de toate zilele. apropierea de vers m-a cutremurat. si repet, in gand, stigmate si painea de zi cu zi, Doamne. cainta se citeste in absenta verbului predicativ; ar mai avea rost un verb rostit in fata Verbului divin potential al intregii Creatii? in acest fel Florin experimenteaza modul in care substantivele ies din sinea lor si acopera semantic, asemenea unui giulgiu, intreaga sfera a spunerilor psalmodiate in acest furumos text. Lumina mea putina sa curga asupra ta, Florine, cu sarbatori implinite, de la Invierea celui ce ne e Lumina Lumii. | |