Comentariile membrilor:

= Povestea cu dulciurile
DoDu
[22.Apr.03 07:41]
Eu nu stiu ce-i aia din titlu ca am incercat sa pronunt si nu suna cu nici un cuvant.
Partea unu, acolo am inteles, dar pe urma am cautat partea doi si acolo iar n-am inteles. Eu nu le spun parti ci feluri. Felu' unu, felu doi si felu'trei care se sare.
Mama ne dadea numai felu' unu. Pentru al doilea nu ne calificam ca aveam burtile mici. Insa in crestere. Fratele meu care noi ii spuneam ca e mijlociu, se vaiata mereu:
- As manca ceva bun, zicea el.
- Ce-ai manca, intreba mama.
- Ceva bun.
- Ia o strijea de paine si uloiaza-ti-o.
- Pui si zahar deasupra?
- Zaharul imi trebuie la ceai, e bun si fara zahar.
Fara zahar nu era bun, ti se intorcea in greata asa ca plecam cu fratele meu si cautam bani marunti pe care lumea ii mai pierdea. Cand gaseam o moneda de 15 bani mergeam la pravalie la Valer si cumparam doua bomboane de matase. Pe care le sugeam in rastimpuri.
- A ta cat s-a facut? Ia sa vad... A mea e mai mare!
O inveleam in batista plina de muci si mai sugeam din ea dupa vreo ora.
- Tu mai ai?
- Nu, am supt-o toata. Dar tu?
- Eu mai am.
- Ma lasi s-o sug si eu un pic?
- Nu, ca te stiu eu, o spargi cu dintii...
- Din mana de la tine, te rooog.
- Bine, dar daca o spargi imi dai una intreaga.
Felul trei aveam numai de sarbatori sau cand aveam musafiri. Si de regula, ni se facea rau, nu cunosteam masura.
- Vedeti? facea mama, de aia nu va dau dulciuri, ca vi se face rau.
= 5 bani, 10 bani, un leu
mihaiplesa
[22.Apr.03 08:00]
Dodu, tu esti un simpatic vad eu. Iar eu rezist greu oamenilor simpatici, de aceea am sa iti raspund: mie imi place zaharul candel mai ales, ca pe ala mi-l amintesc insirat pe sfoara si daca ti-l pui la gat ai si margele. Cate margele din zahar candel nu am mancat eu cand eram mica...Da povestioare din astea de la tine nu am mai mancat niciodata. Ma gandesc sa le pastrez pentru dimineata ca sunt bune pe paine unsa cu unt si magiun.
Si nu fii si tu asa de tare la manie din cauza titlului si a partilor. Povestirea face parte dintr-o poveste mai lunga despre englezi (oameni) si eu.
Ai vreo sugestie pentru titlu?
= Bine ai venit!
HORIA
[22.Apr.03 11:20]
Mai intai, Bine ai venit pe planeta poezie.ro !
Continuu cu, dupa cate am observat, n'ai intrat neobservata :)
Apoi, ti-am citit proza, sincer mi-a placut, chiar daca, recunosc, neglijez din comoditate acest gen literar
Si iar apoi, ti-am citit biografia si tare m-ai surprins;
In final, aici gasesti 99% "calzi cu calzi" deci compatibilitate aproape perfecta. Ramai deci!
In loc de P.S. Nu-i asa ca azi cu tot soarele "dimineata e racoare", tare, la ... Turda :)
= Horia: 100 % "calzi cu calzi"
mihaiplesa
[23.Apr.03 05:24]
Bine v-am gasit si pe voi! Nu prea inteleg de ce te-a surprins biografia mea, nu- am facut nimic deosebit si da, dimineti racoroase aici la Turda, sunt insa dotata pentru toate tipurile de vreme, iar" povesti" am in tolba si pentru calzi si pentru ceilalti(!).
= totHoria
HORIA
[23.Apr.03 11:20]
Mihaela,

Daca imi vei citi biografia, imi vei intelege "surprinderea", locuim in acelasi orasel.

Imi pare rau daca ai interpretat gresit.

~ Numai bine! ~
= totMIhai
mihaiplesa
[23.Apr.03 19:18]
Horia, imi pare bine sa aflu.Numai bine!
= coffee, tea?
Alma
[23.Apr.03 21:55]
Da, oamenii sunt ca vremea. Asta vara am avut o vreme superba in UK. In trei luni ne-a plouat o singura data, in drum spre St. Mary's Hosp. N-am crezut ca este atat de frumoasa Anglia. Londra. Oamenii. Nu pentru ca erau alte glasuri, alte incaperi, ci pentru ca asa sunt glasurile, locurile acolo. Am trait tot ce ai trait tu si tot ce ai descris in jurnalul tau. Uitasem, insa. Tu mi-ai reamintit ca exista undeva un loc fantastic, cu oameni fantastici, unde salasluieste o parte din sufletul meu.
= punctuala la intalnire, Alma
mihaiplesa
[23.Apr.03 23:30]
Ma bucur ca impartasesti impresiile si parerile mele, eu am petrecut acolo un an de zile si sper ca ma voi intoarce intr-o zi, mai am multe de vazut, multe de cunoscut. Intr-o vreme de numauita, oamenii au ramas pentru mine lucrul cel mai important: de acolo si de peste tot.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Povestea cu dulciurile	DoDu [22.Apr.03 07:41]
Eu nu stiu ce-i aia din titlu ca am incercat sa pronunt si nu suna cu nici un cuvant. Partea unu, acolo am inteles, dar pe urma am cautat partea doi si acolo iar n-am inteles. Eu nu le spun parti ci feluri. Felu' unu, felu doi si felu'trei care se sare. Mama ne dadea numai felu' unu. Pentru al doilea nu ne calificam ca aveam burtile mici. Insa in crestere. Fratele meu care noi ii spuneam ca e mijlociu, se vaiata mereu: - As manca ceva bun, zicea el. - Ce-ai manca, intreba mama. - Ceva bun. - Ia o strijea de paine si uloiaza-ti-o. - Pui si zahar deasupra? - Zaharul imi trebuie la ceai, e bun si fara zahar. Fara zahar nu era bun, ti se intorcea in greata asa ca plecam cu fratele meu si cautam bani marunti pe care lumea ii mai pierdea. Cand gaseam o moneda de 15 bani mergeam la pravalie la Valer si cumparam doua bomboane de matase. Pe care le sugeam in rastimpuri. - A ta cat s-a facut? Ia sa vad... A mea e mai mare! O inveleam in batista plina de muci si mai sugeam din ea dupa vreo ora. - Tu mai ai? - Nu, am supt-o toata. Dar tu? - Eu mai am. - Ma lasi s-o sug si eu un pic? - Nu, ca te stiu eu, o spargi cu dintii... - Din mana de la tine, te rooog. - Bine, dar daca o spargi imi dai una intreaga. Felul trei aveam numai de sarbatori sau cand aveam musafiri. Si de regula, ni se facea rau, nu cunosteam masura. - Vedeti? facea mama, de aia nu va dau dulciuri, ca vi se face rau.

= 5 bani, 10 bani, un leu	mihaiplesa [22.Apr.03 08:00]
Dodu, tu esti un simpatic vad eu. Iar eu rezist greu oamenilor simpatici, de aceea am sa iti raspund: mie imi place zaharul candel mai ales, ca pe ala mi-l amintesc insirat pe sfoara si daca ti-l pui la gat ai si margele. Cate margele din zahar candel nu am mancat eu cand eram mica...Da povestioare din astea de la tine nu am mai mancat niciodata. Ma gandesc sa le pastrez pentru dimineata ca sunt bune pe paine unsa cu unt si magiun. Si nu fii si tu asa de tare la manie din cauza titlului si a partilor. Povestirea face parte dintr-o poveste mai lunga despre englezi (oameni) si eu. Ai vreo sugestie pentru titlu?

= Bine ai venit!	HORIA [22.Apr.03 11:20]
Mai intai, Bine ai venit pe planeta poezie.ro ! Continuu cu, dupa cate am observat, n'ai intrat neobservata :) Apoi, ti-am citit proza, sincer mi-a placut, chiar daca, recunosc, neglijez din comoditate acest gen literar Si iar apoi, ti-am citit biografia si tare m-ai surprins; In final, aici gasesti 99% "calzi cu calzi" deci compatibilitate aproape perfecta. Ramai deci! In loc de P.S. Nu-i asa ca azi cu tot soarele "dimineata e racoare", tare, la ... Turda :)

= Horia: 100 % "calzi cu calzi"	mihaiplesa [23.Apr.03 05:24]
Bine v-am gasit si pe voi! Nu prea inteleg de ce te-a surprins biografia mea, nu- am facut nimic deosebit si da, dimineti racoroase aici la Turda, sunt insa dotata pentru toate tipurile de vreme, iar" povesti" am in tolba si pentru calzi si pentru ceilalti(!).

= totHoria	HORIA [23.Apr.03 11:20]
Mihaela, Daca imi vei citi biografia, imi vei intelege "surprinderea", locuim in acelasi orasel. Imi pare rau daca ai interpretat gresit. ~ Numai bine! ~

= totMIhai	mihaiplesa [23.Apr.03 19:18]
Horia, imi pare bine sa aflu.Numai bine!

= coffee, tea?	Alma [23.Apr.03 21:55]
Da, oamenii sunt ca vremea. Asta vara am avut o vreme superba in UK. In trei luni ne-a plouat o singura data, in drum spre St. Mary's Hosp. N-am crezut ca este atat de frumoasa Anglia. Londra. Oamenii. Nu pentru ca erau alte glasuri, alte incaperi, ci pentru ca asa sunt glasurile, locurile acolo. Am trait tot ce ai trait tu si tot ce ai descris in jurnalul tau. Uitasem, insa. Tu mi-ai reamintit ca exista undeva un loc fantastic, cu oameni fantastici, unde salasluieste o parte din sufletul meu.

= punctuala la intalnire, Alma	mihaiplesa [23.Apr.03 23:30]
Ma bucur ca impartasesti impresiile si parerile mele, eu am petrecut acolo un an de zile si sper ca ma voi intoarce intr-o zi, mai am multe de vazut, multe de cunoscut. Intr-o vreme de numauita, oamenii au ramas pentru mine lucrul cel mai important: de acolo si de peste tot.