Comentariile membrilor:

=  sufletul si poezia...	alooper21 [05.Apr.03 08:31]
elementul "reclame" este probabil prea personal, altfel nu-mi explic ce e cu ele, reclamele, in poezie. e frumoasa ideea. "frumoaso, tine ochii deschisi si cand te sarut, sa vad si in astfel de momente ce-ti canta sufletul". mda, frumoasa... poezia...
=  vizuale	asdf [05.Apr.03 08:59]
cred ca *reclame* e doar un simbol pentru distractiile vizuale sau de alta natura. cel putin asa am citit eu, *o lupta surda cu ceea ce iti distrage atentia* ultimele doua versuri mi se par putin dulcege. poate ar trebui sa continue, cumva, ideea dinainte
=  Ar putea fi un poem bun	Movileanu [05.Apr.03 09:37]
Un poem care ar putea fi bun Marea si de multe ori de netrecut capcana a poeziei este clișeul. Aproape că, în afara ignoranței nu cunosc mai mare dușman al versului decât clișeul. Avem în față un poem a cărei construcție este interesantă și ar putea fi un bun poem dacă nu ar fi parazitat, conștient sau nu de câteva clișee. Astfel imagini frumoase, originale, de fapt în aceasta se află miracolul poeziei, în originalitatea creatoare care poate surprinde un lector având „ceva de acasă” - parca Degas spunea ca dacă un tablou cade în capul cuiva ăi sună a gol nu întotdeauna de vină este tabloul – spuneam deci că imaginile frumoase originale pot eșua în fața lectorului din cauza clișeelor nesesizate de autor, în febra creației și deci neeliminate. Să exemplificăm. Poemul începe cu versurile: „Uneori / privesc prin ochii tăi” imagine frumoasă și originală. Clișeul comun „privesc în subliniez în ochii tăi” a fost spre binele poemului evitat. Iată însă că acestă imagine de început promițător este practic distrusă de ceea ce eu numesc „lest poetic” și anume explicația, determinarea de tip explicativ inutil și anume clișeul „pământii”. Cunoaștem expresii ca „avea o față pământie” , „s-a făcut pământiu” „privirea pământie” și altele, intrate de mult în uzul comun. Evident, teoretic, nici un cuvânt în principiu nu poate fi „mort poetic” atâta doar că se impune un context valorizator în care noul, creația, surprinzătorul, conotația, subiacența, etc. sa poată pune în valoare cuvântul respectiv. Nu este cazul pentru „pământii” în situația de mai sus. Poate ca act particular-comunicațional să fie adevărat ce ne spune autorul. Dar acesta nu intră în categoria „poem”. Ruperea de particular și transcenderea în vers este, telologic vorbind, misiunea ăi scopul „insondabilului laborator” care este poetul. Știu, cunosc senzația, este greu să „rupi” din tine, din adevărul tău dar dacă nu ai forța și luciditatea să o faci riști să pierzi esențialul, adică poezia. Ce frumos ar fi fost dacă poetul s-ar ar fi rezumat la versurile care reprezintă „materialul Domniei sale, din care am eliminat două cuvinte lest, „pământii” și „de” care parazitează textul până la a distruge efectul poetic.. Să le recitim în noua formă: „ Uneori privesc prin ochii tăi și îți sorb tristețile fără să știi, ce par atât de departe...” Fără explicațiile terne ăi determinarea strict personală pe care cuvintele „lest” o induceau versurile capătă altă anvergură, lasă o anumită inefabilitate să plutească asupra lor ăi devin cu adevărat poetice. Evident există subiectivitate în ceea ce spun, pot greși, nimeni nu este scutit de greșeală însă aduceți-mi ca argument fie și propria dumneavoastră subiectivitate că versurile se prezentau mai bine în faza inițială decât acum și sunt gata să renunț. În partea a doua avem de asemenea de-a face cu un clișeu. Nu mai reiau demonstrația, la cerere o pot face, mă mărginesc numai să spun că aici cuvântul lest este „surdă” pe care bisturiul poetic auctorial nu a avut curajul să-l atingă spre neșansa poemului. Să recitim și aceste versuri în noua formă: „Alteori mă ascund sub pleoapa ta stângă și pornesc o luptă cu reclamele luminoase...” Fără nefericitul cuvânt sintagmele „ mă ascund sub pleoapa ta stângă” și „lupta cu reclamele luminoase” sunt parcă eliberate, parcă lăsate să zboare. Totul este frumos, poetic, chiar dacă, pentru neavizati „reclamele luminoase” ar putea să para neadecvat. Pentru partea a treia a poemului mă rezum numai la a-l cita în forma poetică după ce bisturiul critic și-a făcut datoria. Astfel vă propun spre lectură poemul în forma sa esențială după mica intervenție chirurgicală: „Uneori privesc prin ochii tăi și îți sorb tristețile fără să știi, ce par atât de departe... Alteori mă ascund sub pleoapa ta stângă și pornesc o luptă cu reclamele luminoase... De fapt, voiam doar să te rog să ții ochii deschiși când mă săruți cu sufletul...” Ce ziceți, nu poate fi un poem valoros ? Citiți și comparați ! Dacă mă înșel trageți cu sete în pianist. Ion Corbu Movileanu
=  -> Movileanu	nu brublem [05.Apr.03 10:36]
Mulțumesc, Movileanu. Pentru faptul că ai făcut ceea ce eu nu pot face cu acest poem, să-l privești obiectiv. Fiind însă un poem cu puternice implicații personale, am să te las să alegi, dacă vrei, între "pământii" și "căcănii"... în prima strofă... Sau poate "căcători", pentru că așa sunt... În cea de-a doua strofă, "surdă" își are locul acolo și nu plânge pe mormânt... Nu am ținut neapărat să bat toba prea tare... dar începând cu "te" toate poemele mele au legătură unul cu celălalt... curg unul din celălalt... se continuă... și probabil le voi strânge într-un fascicul sub denumirea generică de "teama"... dar mă simt deja stresat de tonul declarativ al afirmației mele, așa că n-am să continui... am să te invit să citești poemul anterior, Înmugurire. Cât despre a treia strofă, cred că varianta ta este mai bună, este cea pe care n-am mai avut răbdare să o caut, din dorința de a posta textul pe site. Îți mulțumesc și am să notez aici pentru curioși variata mea inițială pentru că voi pune în text varianta ta. De fapt, vroiam doar să te rog să ții de-acum ochii deschiși când mă săruți cu sufletul... Te mai aștept, cu respect, Andrei Gheorghiu.
=  Surd	DoDu [05.Apr.03 15:06]
Eu am vazut mai jos, sub poezeaua asta niste cearceafuri de comentarii si mi-am adus aminte de o poveste cu un prost care arunca o piatra in lac si desteptii care sunt o gramajoara buna se arunca sa o scoata.Am gatat povestea. Eu am vazut multi destepti la viata mea care eu n-am putut sa ma fac din cauza de gene mostenite. Tata ma mai dragalea din cand in cand si imi spunea: - Mai, DoDule, prosti ca tine nu mai gasesti pe toate gardurile, esti o raritate. - Sunt mai prost ca bunicu? - Ce vrei sa spui? - Pai l-am auzit odata cand a spus "ce prost am fost ca l-am facut pe baiatul asta al meu" cred ca la matale se referea. - Ba cred ca se referea la frate-meu, ca si ala e prost gramada. - Da altadata m-a intrebat bunicu: "unde e prostul ala de taica-tau?" Atunci tata pe loc mi-a tras una peste ureche. - Mai auzi, m-a intrebat el? - Nu mai aud nimic, doar tiueli. - E, pai vezi, asta e, cine stie ce-o fi spus bunicu-tau si tu ai auzit aiurea, ca esti surd.
=  lungi comentarii	zarzarea [06.Apr.03 15:14]
Am citit poezia, mi-a placut. Mi-a trecut prin cap sa trag cu mous-ul de bara sa vad si ce se intampla in subsol si rau am facut. Poate sunt eu fixista dar ma "zgarie" cand vad puricaturile in josul unei poezi si mai ales cele care prilejuiesc "reclame". Ca remarca, simt o mare diferenta intre inainte de "te ama" si acest "fascicol". Imi apare ca un fel de vulnerabilitate trucata, mascata in cuvinte. Frumoasa muza, Andrei.
=  pleoapa stanga	iceprintz [06.Apr.03 19:23]
Mi-a trecut o clipa prin minte... poate ca aici pamantii nu ar trebui sa insemne, de culoarea pamantului, mai degraba de greutatea si apasarea lui... Mi-a placut poezia... mult. De fapt as avea o rugaminte: Sa tineti ochii deschisi, cand scobiti cu bisturiul... sufletul.
=  e binisor	cucu [07.Apr.03 23:11]
Buna! e prima data cand "comentez" pe poezie.ro si este a doua poezie pe care o citesc de acest autor, prima a fost "sa stii". Ce mi s-a parut mie ca ar fi de zis la aceasta poezie, este ca cele trei puncte (de suspans sau suspensie sau suspin) de la sf fiecarei strofe (mai ales la primele 2 strofe) nu prea isi au rostul. Este parerea mea si este una de amator intr-ale poeziei.
=  > alooper21, asdf, DoDu, zarzarea, iceprintz, cucu...	nu brublem [08.Apr.03 01:37]
> alooper21... incearca sa te uiti intr-o noapte senina la stele de langa un panou publicitar... > asdf... touche... > DoDu... poate urmezi exemplul lui movileanu si iti postezi comentariile ca texte independente, eu cu siguranta te-as citi... > Zarzarea... cu plecaciune... > iceprintz... pamantii nu se limiteaza la nuanta... imi place sa cred ca nu e cuvant "lest", dupa cum sunt unii inclinati sa creada... poate ca din afara se vede mai greu, dar e ceva vreme de cand nu mai scriu nimic... intamplator... > cucu... punte-punte inseamna o gura de aer... pentru mine cel putin... uneori despart idei cu punte punte, alteori sentimente... se poate spune ca sunt obsedat de punte punte... daca te deranjeaza foarte tare, te sfatuiesc sa treci peste ele... poarta mea e deschisa, va mai astept...
=  Un poem care ar putea fi bun	Movileanu [08.Apr.03 08:35]
"Nu brublem" este dreptul tău în calitate de autor să decizi dacă îți publici experiențele proprii cu valoare personalaă sau vrei să depășești aceasta condiție făcându-le poeme cu valoare literară. Citește peste o lună sau două poemul de mai sus când te vei fi eliberat,poate, de reacțiile emoționale firești și gândește apoi că, aici pe forum, poți eventual justifica, da replici etc. După aceea vezi dacă îți mai menții poziția. Un text publicat în volum, sper că îți dorești acest lucru, ajunge la cititor, pe care nu-l mai poți influenta. Și ce altceva își dorește un autor decât citiori ? Care să știi că judecă. Cuvintele "lest" pe cate eu ți le-am semnalat cu toată sinceritatea sunt lucruri comune, plate, care nu mai spun nimic. Tote ziarele sunt pline de "lupte surde", "ochi, căprii, negri, verzi, etc. nimic nou nu aduce "pământii" în afara experienței particulare de care nu te poți detașa. Dacă vei aborda ca un criteriu de valoare păreri de tip "yesmeni" or propriile "senzații" blocajul, plafonare sunt gata. Cuvintele "lest" sunt și rămân lest pentru că acesta este adevărul, nu pentru că eu cred "cum cred unii" remarci tu undeva cu fină ironie deși acești "unii" sunt eu care mi-am asumat responsabilitatea punerii lor în evidență.
=  :)	cucu [09.Apr.03 15:25]
no_brublem, am trecut peste punte..punte, am ajuns in sufletul tau si mi-a placut.