| = diminetile noastre | Hazel [04.Apr.03 02:13] |
| Sunt poate prea familiarizata cu aceste dimineti mecanice, derulate cu butonul "repeat" blocat...Iar joaca de-a timpul_care_trece nu face altceva decat sa accentueze senzatia de gol, de inutil. Mult adevar in poezia ta. | |
| = tot din cotidian | ioanan [04.Apr.03 04:18] |
| Da, simt si eu diminetile acestea limitate si amare... Teseam fire lungi cotidiene de rutina si indiferenta, oboseala ta, a lui, a mea impanzea, incetosa, tacanea undeva e razboi. Cafeaua fierbinte, o pana de motor, o idila la semafor incepea, se termina se aprindea, se stingea undeva e razboi. Ras cu plans mers eschivat sau stepat plans, ras, retur, pauza de masa zambet obscur undeva e razboi. Undeva si in noi e razboi, e razboi... | |