| = inca vie | Andia [05.Mar.03 02:15] |
| Alejandra, bine ai venit! Fata de primul text ai facut progrese remarcabile...Serios, eu l-as scoate. Pare o imitatie ieftina dupa un banc mai vechi. Poemul insa mi-a placut, se vede ca l-ai aranjat. Te astept si cu altele. | |
| = bine ai venit | SILVA [05.Mar.03 07:06] |
| Bine ai venit pe site! Ai grija, nu intinde prea multe maini! :) "Jumulitoarea" de serviciu. | |
| = raspunsuri pentru Andia si Silva | white_kite [05.Mar.03 14:58] |
| Andia, am retras textul acela. Iti multumesc pentru interventie. Silva, ceea ce spui tu poate fi considerat drept "morala" poeziei mele:) | |
| = una calda, una rece | fewery [05.Mar.03 18:11] |
| Nu sunt de acord cu retragerea textului.Eu personal nu am apucat sa il citesc si imi pare rau ca am pierdut o asa imitatie ieftina ca un banc vechi(nu imi apartine caracterizarea) si daca tu scoti textele dupa cum iti spune fiecare inseamna nu iti apartin sufleteste.In concluzie o sa consult zilnic pagina ta sa apuc sa citesc ca cine stie ce se mai alege de textele tale. Cat despre aceasta poezie, imi place pare un pic nefinisata dar ideea este foarte intersanta.Ultimele versuri mi se par si cele mai interesante(cele legate de mainile lui Venus din Milo).Cred ca o sa tinzi spre o poezie ermetica, daca asta este unul dintre primele tale texte si deja bate putin pe acolo. Mult succes in continuare. | |
| = raspuns pentru Fewery | white_kite [05.Mar.03 22:27] |
| Fiind inca la inceput, sunt sensibila la parerile voastre. De aceea am retras textul. In ceea ce priveste mainile lui Venus, am vrut sa vorbesc despre chemare, asteptare...si eroare. Ma stradui sa nu fiu ermetica:) | |
| + zmeoaica alba | Oriana [06.Mar.03 19:03] |
| Primul meu comentariu a disparut in neant acum trei zile or so. Mai incerc o data azi, poate am mai mult noroc. Deci iti uram bun venit, Alehandra! Si mai scriam atunci ca ideea centrala a poeziei tale imi place foarte mult, ma duce cu gandul la visul chirurgului din filmul Boxing Helena. Bine ca nu i s-a implinit! Tu ai o infinitate de aripi crescand la loc din umerii ciuntiti. Zemoaica alba, deceptia... Iti dai seama ce exceptionala esti? Mi-e mila de cei ce nu vad ca sunt de infirmi... sufleteste. N-au nimic de dat, dar se incarca precum robotii din energia mirabila a altora. Uite un pricipiu alchimist: din incercare si eroare pana la distilarea finala! | |
| = erata | Oriana [06.Mar.03 19:07] |
| Au, am papat niste litere in comentariul anterior, deci: "zmeoaica alba - deceptia", "cat sunt de infirmi" si "principiu alchimist". Nu mai vad altceva, sper sa nu ajung sa scriu erata la erata. | |