| + hai ingerule intinde aripele | a nimanui [24.Feb.03 12:55] |
| mi-a placut si in lunga neterminare poem acesta, cu atata culoare sparta in pensule( chiar, de pensule nu zici nimic, probabil pictati cu degetul) si parfumul acela ascuns in lemn, in panze.iau aminte "(In seara asta ingerule mergi si tu pe undeva…Noi ne vom dezingerii si ne vom dezaripa…Ea va veni la mine…) Pun vopsele in causele palmelor mele, Si dau lumina mai mica, Pun un scaun de lemn, inca amirosind a brad Apele caldute si O parama de lacrimi, " superb. "Mai aprind o lumanare dintr-un os de tampla Si-i sterg lacrimile Apasate ca diamantele De la ochi la gura mea Adumbrind, " as putea cita aici, la capitolul "place", aproape tot textul tau. folosesti cuvantul in mod aparte, ii dai curgere, ritm. atata sentiment in versurile tale... | |
| = A lui! | GAP [24.Feb.03 13:40] |
| Uite ca pentru tine mi-am pus si poza...poate apare si poate te sperii si tu ca si ingerul...Poate iti voi lasa o teama curganda pe coapsele tale frumoase si vei alege fuga. ma bucur ca nu scriu numai asa...Daca ti-a spus ingerul ceva e limpede: Ai ochi de vazut si urechi de auzit. gand: te gadeli dupa ureche cand simti vopseaua aia fluida prelingandu-se? semne: antipensulele vin de la antiregulata nedefinire a caldurii. gogh: cand atinge diamantul sfarcurile lacrimilor simt un tremur nestapanit in suflet... citat: "vezi ca e cineva care te iubeste" | |
| = Asa e. De ce? | MrJingles [25.Feb.03 00:25] |
| Frumusica poezeaua asta, n-am ce spune. Bravo, mi-a placut cel mai mult. Insa nu reusesti, NU TREBUIE sa reusesti. Mai bine nu te mai gandesti, eu nu am nevoie de nimic, eu am de toate, ma simt SUPER asa cum sunt! !Trece toamna, iarna, vara Si in inimi urca seara Vantul canta in nestire Peste glezna ta subtire Palma mea in rugaciune Peste sanii tai apune Si visez ca esti aieve Vas de aur plin cu seve Cand de fapt esti AMINTIRE" ...si nici macar atat nu a apucat sa fie. Care e drumul? De fapt, care e destinatia? Insa egal, noi traim si este bine sa o facem frumos, fara sa provocam suferinta in jurul nostru, adaptindu-ne oricarui mediu. Iar mirosul de anis nu-i asa ca te inebuneste aici iarna? | |