| + alma | Oriana [21.Feb.03 19:25] |
| Nu pot spune decat: place! | |
| = piatra din varful unghiului | magul [21.Feb.03 19:32] |
| uite o poezie cu mesaj hermetic. simboismul cifrelor, pe care sunt sigur ca il stiti, centreaza textul in asa fel incat in jurul sau se leaga umbrele unei iubiri ninse tarziu. am gasit si ninsoarea mieilor si piatra din varful unghiului. in asa fel incat poezia asta DEVINE cu cat o citesti mai mult. Alma, Alma, ce lecturi mult ravnite se ascund in spatele versurilor tale? o sa il recomand tuturor acelora ce stiu despre Marea Opera. mesaje despre lumea veche am mai gasit in textele tale. credeam ca e o transmisie inconstienta, dar...azi se vadeste ca stii ceva despre... | |
| = >> Oriana, Magul | Alma [21.Feb.03 22:30] |
| Oriana: ma bucur ca ti-a placut - din suflet...iti multumesc. M-am gandit aseara la tablitele de care scriai intr-un comentariu anterior... Magul: ninsoarea mieilor si piatra din varful unghiului sunt arhetipuri pe care le vedem toti, le intelegem putini - iar Intelegerea este, intr-adevar, a subconstientului, noi doar scriem, doar pipaim cu degetele sufletului poarta aceea a inlauntrului, care, deschisa, da inspre gradina implinirii [despre care scria Inmost], la capatul careia este o alta poarta care, deschisa, da in gradina implinirii ... doar camere intermediare - aparent identice - numerotate in sensul invers lumilor percepute terestru. Este numai o parte din ce am inteles eu, din primii pasi, spre inapoi [inversarea imaginilor inseamna imaginile reale, da?], in cautarea ascunsului. Ascunsul sufletului sau Ascunsul lumii: acelasi algoritm in descifrarea neintelesurilor 'si mai mari'. Adevarul se rosteste soptit... | |
| = mama sau tata? | motzoaca [21.Feb.03 23:29] |
| ceva in "unghiul lumii" imi spune ca vedem cateodata la fel.nu am starea si timpul de comentarii laborioase acum(!),tine-o tot asa, ceva imi spune ca esti pe drumul bun . | |
| = primavara aluneca sferic | peta02 [22.Feb.03 02:36] |
| E dulcica..inocenta, poate putin naiva. In orice caz, mi-a placut mult. | |
| = placuta poezia ta | bgroza2000 [22.Feb.03 12:25] |
| Chiar crezi ca 13 nu te iubeste,sau esti doar superstitioasa? Poezia ta are o duiosie aparte si-mi place. Totusi daca eu as fi nr.13 crezi ca nu te-as iubi? Putin probabil. Tu meriti sa fii iubita de toti, ti-am mai spus asta. | |
| = prins | miradorul [22.Feb.03 14:17] |
| daca ti-o citesc cu sufletul, m-ai prins. reusesti sa transmiti o stare atat de frumoasa, sentimente, emotii... daca ti-o citesc cu ochiul critc, atunci spun ca mai este cate ceva de facut la forma. | |
| = >> motzoaca, peta02, bgroza, miradorul | Alma [23.Feb.03 22:29] |
| Motzoaca, astept comentariile tale, oricum ar fi ele...Ma bucur ca gandim la fel. Inca unul 'corupt' intru aflarea misterelor... Peta02, poeziile sunt clonele noastre... Bogdane, era un joc, ma iubeste nu ma iubeste, o iubire ludica, asa cum sunt toate pe lumea asta. Important este sa invatam sa vedem semnele jocului, regulile scrise cu alb pe alb, ca zapada mieilor, despre care spunea Magul. Dar jocul, in Sine, este atat de serios... Numai ca: intelegem doar ceea ce vedem, vedem doar ceea ce cunoastem... Miradorul, recunosc, poezia este scrisa in tramvai, grabit, intr-o seara dintre un sfarsit si un inceput, de anotimp. Anotimpuri suntem, o singura data. Si, cum spunea Gabriel Garcia Marquez [merci, Vio], pentru cei condamnati la un veac de singuratate nu exista a doua sansa... | |
| = >> motzoaca, peta02, bgroza, miradorul | Alma [23.Feb.03 17:47] |
| Motzoaca, astept comentariile tale, oricum ar fi ele...Ma bucur ca gandim la fel. Inca unul 'corupt' intru aflarea misterelor... Peta02, poeziile sunt clonele noastre... Bogdane, era un joc, ma iubeste nu ma iubeste, o iubire ludica, asa cum sunt toate pe lumea asta. Important este sa invatam sa vedem semnele jocului, regulile scrise cu alb pe alb, ca zapada mieilor, despre care spunea Magul. Dar jocul, in Sine, este atat de serios... Numai ca: intelegem doar ceea ce vedem, vedem doar ceea ce cunoastem... Miradorul, recunosc, poezia este scrisa in tramvai, grabit, intr-o seara dintre un sfarsit si un inceput, de anotimp. Anotimpuri suntem, o singura data. Si, cum spunea Gabriel Garcia Marquez [merci, Vio], pentru cei condamnati la un veac de singuratate nu exista a doua sansa... | |