| = Te+am iertat din cap până în picioare! | adrian_nairda [19.Feb.03 21:14] |
| Despre Tristan Tzara și despre altceva, dinr-o prestație mai veche de-a mea de pe site: "Întoarcerea mea definitivă din Brazilia"; dar se poate și din: "Dialog ifrimian" - chit că trebuia să postez la peoemul tău precedent. Vei afla ceva ce nu este pe Google. "...E un risc asumat exercițiul pe care vi-l propun și am să vă rog să mă învinovățiți de orice, dar numai la sfârșit. “… Așadar, espresiunea unui simțământ în un mod natural sau individual nu constituie un moral. Pentru ca acesta să iee naștere se cere ca simțământul ce-l produce să fi trecut prin lumea interioară, împingând-o în afară sub oarecare forme, și ca esprimarea să se facă în un mod identic pentru o sumă de indivizi sub forme stabilite.” – Cultura națională, p.116 (A. D. Xenopol: Scrieri sociale și filosofice, Editura Științifică, București – 1967, p. 116). Xenopol a scris cam pe la 1868 cuvintele de mai sus, scrierea sa e de esență romantică, iar teoretic are germenii pe undeva prin filosofia culturii lui Humboldt. Cincizeci de ani mai târziu Xenopol începe să “aivă” îndoieli, numai că era prea târziu, pentru a mai închega lucrurile, iar pledoariile lui pentru împroprietărirea reală a țăranilor și “esplicațiile” asupra consecințelor civilizării și europenizării, au trecut sub uitare sau au fost înecate de “sgomote și furii”. Cam în același timp cu reorientarea lui Xenopol părăsea lumea simbolismului Tristan Tzara, care irupea la Zurich impunând o ciudată formulă poetică: dadaismul. Nu suntem naivi încât să credem că lucrul ăsta s-a petrecut cât ai clipi din ochi. Există un laborator mai vechi al lui Tzara, din care a eclozat avangardismul poetic de după primul război mondial: “– Am scos visul vechi din cutie cum scoți tu o pălărie/ Când te gătești cu haina cu mulți nasturi/ …/De-aceea te-am chemat să-mi spui – fără greșeală/ Ce-i adevărat – ce nu-i” – Îndoieli, pp. 37-38 (Tristan Tzara: Primele poeme, Editura Cartea Românească, 1971). După încă cincizeci de ani, în 1969, Monetăria Parisului a adus un omagiu “insurecției Dada” bătând o monedă cu efigia lui Tristan Tzara. În execuția gravorului Andre-Henri Torcheux, omagiatul e reprezentat cu inseparabilul monoclu legat cu o panglică lată de moar, așa cum apărea, prin 1916-1918 la Cabaretul Voltaire ca “sfinx al unei legendare blândeți” în epoca eroică și nebunatică a Dadaismului. Epocă de bătălii literare, antiliterare și … neliterare. Pe reversul medaliei se află gravate câteva obiecte familiare suprarealiștilor: escarpeni, mănuși femeiești și alte obiecte insolite. “Desigur, portretul de pe o monedă nu poate sta alături de cel înfățișat de o statuetă de lut, de o statuetă de bronz, sau de impozanta marmură, material desăvârșit al impulsului afectiv în sculptură, în parte recuperată prin măririle fotografice, putem afirma în mod deschis că avem deaface cu o lume fascinantă și cu o artă cu legi autonome, pe care o putem numi arta monetară.” ..." S-auzim numai de bine! | |
| = curaj | magul [20.Feb.03 00:35] |
| ai remarcat corect, toate aceste "perfectiuni" sunt reale din nefericire. eu zic, cu putin curaj, putem trece in tabara cealalta si poti exprima chiar mult mai expresiv toate acestea. eu cred ca este loc si de mai bine in exprimare | |
| = adrian_nairda multumesc | HORIA [20.Feb.03 13:28] |
| Multumesc pentru materialul pe care mi l-ai pus la dispozitie, multumesc si pentru ... iertat :)Oricum, altcineva e in drept sa ma ierte dar multumesc oricum :)Imi pare rau pentru ieri, ca o poezie aparent nevinovata a iscat atatea "contraverse". Sincer, am fost f. surprins, intrucat nu am facut "aluzii" la nimeni ... era doar o satira. Oricum, cred ca am sa spun ADIO, POEZIE.RO sa nu mai supar pe altii, oricum, mi-a fost ieri retras un text, un nivel si o reputatie. Imi pare rau ca nu mai pot face comentarii de incurajare noilor sositi. Adrian, numai bine ! | |