| + DA | Atman [19.Feb.03 04:39] |
| DA: 1)Alternarii in un-doi ; 2)Alunecarii catre urmatorul vers,invitatiei continue de a citi; 3)Dialogului cu cititorul,permanentei "fugi",concluziilor; 4)Libertatii limbajului ; 5)"mai încovoiat decât așteptările lumii. " si "iert"-ului din final. 6)Intregului mecanism de imagini ; 7) " Nu, nu e vorba de atomi, de cosmos, de comete, de fotoni, ori de războaie… mi-e și jenă un pic, e vorba, cum să vă zic, e vorba de ploaie. "; 8)Tuturor motivelor ce nu se afla mai sus,STARII DE POEZIE. Cu bine Atman:) | |
| + zic si eu... | SILVA [19.Feb.03 05:53] |
| Ioana, io atata am de zis: ai de la inima mea...un cirnat! (din ala galbinel si colturos) E viata, e lumea , e vantul, suntem noi... e un izvor de munte care va deveni, candva, un ocean... | |
| + Lebădă | nu brublem [19.Feb.03 07:53] |
| Nu am voie să dau stele fără comentarii, dar m-ai lăsat fără cuvinte. | |
| = andia | octombrie [19.Feb.03 12:15] |
| se pare ca eu am tacut ultimul, cel putin deocamdata... poezia ta imi pare desprinsa dintr-un basm in care transformarile sunt reversibile si au ca element de sustinere apa si focul intr-o complementaritate perfecta. Ai fost o lebada, ai devenit o lebada, sub efectul miraculos-dezastruos al apei-foc ce a curs doar o singura data (inca!, dar cu siguranta vor veni si altele). Insa a curs frumos! | |
| = poezie | Cheevas [19.Feb.03 12:18] |
| Foarte bine punctate acele versuri dintre strofe, curgerea versurilor cautata destul pentru a se ajunge aici si sfarsitul extraordinar. O poezie de ghicit si de pus intrebari, o poezie de campie si deal, de femeie si barbat. O poezie si atat! | |
| = sărutări de mâini | Pan [19.Feb.03 13:18] |
| Mă împinge vântul de primăvară, acel vânt ce te face pe tine să înmugurești uneori femeie, îmi suflă în pânze. Câteodată aripa catargului mi se frânge și cad în vii, cad în strugure, cad pană și cad, tot cad. Nu știu cum se face, nu știu de unde se iscă minunea căderii mele în sus, drept în sus, nu către răsărit și nu la apus, mai sus de ploaie și mai jos de niciunde, acolo! Acolo are lebăda neagră cuib! Ai tu cuib, ai tu lacuri cu unde, ai tu... cea uneori lebădă. În alte zile, lipsite de minuni, rele, am pânzele negre, pene-pene și parcă ne plouă și parcă, și parcă... mă aplec către tine, de astă dată femeie și-ți spun: Nu plânge iubito, nu-i ploaia ce curge, astăzi nu plouă Un omagiu acestei deosebite poezii, cu sărutări de mâini, Pan | |
| + apa ca focul | amaradaminda [19.Feb.03 21:09] |
| Andia, nu reusesc decat tot o tacere jenata si admirativa, fara comentarii si justificari. | |
| = Andia | motzoaca [19.Feb.03 22:52] |
| "Cine va sti sa taca primul", am tacut sa stii pana azi si chiar daca pentru mine ploile erau intotdeauna racoroase si izbavitoare, m-ai convins ca pot fi si de foc, in stilul tau cunoscut. | |
| = lacrimi | Morga [23.Feb.03 14:41] |
| sa vina ploaia... | |
| = de tinut minte!!! | Paiu Constantin [21.Mar.04 21:39] |
| trebuia sa las ceva aici, chir si banalitati, trebuia! o poezie care m-a atins, o viziune extraordinara! nu trebuie sa uit de textul asta, intr-o zi am sa-i aduc ofranda pe care o merita si atunci vei afla! | |
| = gata :) | Paiu Constantin [28.Mar.04 01:32] |
| e pe undeva pe-aici... | |