| = pt emilio | armonie [23.Nov.02 22:56] |
| In ansamblu imi place eseul tau. Am insa cateva obs. de facut 1. A fi pragmatic nu inseamna neaparat a fi egoist, ci doar comstient ca nu tot ceea ce zboara se mananca. 2. Nimeni nu te-a luat drept prost. 3.A fi paragmatic nu inseamna a fi insensibil la ceea ce este in jurul tau. 4. Intr-o lume ca cea de azi, lipsa unei masti te duce direct pe drumul pierzaniei. Place finalul! Cred ca totusi nu este o crima sa fii idealist. Poti imbina utilul(pragmatismul) cu placutul (visare, idealism, romantism). Iti trebuie doar taria de a jongla fara fatarnicie cu cele doua laturi ale vietii. Astept si alte eseuri, in care sper sa ajungi la concluzia ca "cei din jurul tau" nu sunt asa rai cum ii vezi tu acum. Bafta! | |
| = EMIL TUDORACHE | 1780 [24.Nov.02 06:48] |
| Emile Tudorache, eu cred ca esti indragostit sau ai o femeie in minte care-si picura imaginea ei in tine, putin cate putin, dar precis. Cred ca undeva aceasta picatura chinezeasca arde ca un acid si largeste o rana. Sentimentul dragostei, unanim apreciat si rastalmacit soseste si cultiva intrebarile, existentialismul. Se mai aude pe aici , pe basica asta albastra (unde ne etalam scarbele, temerile, angoasele, sperantele si nervii) careia ii zice Terra, ca femeia e singura care da conditie barbatului. Vezi cazul ADAM vs. EVA, caz nesolutionat nici acum la curtea internationala a conflictelor dintre sexe. Am mai auzit ca la acea curte de justitie sunt numai femei. Ce chestie... . Emile Tudorache eu cred ca esti indragostit! Sunt convins ca lumea, societatea a fost, este si va ramane animata de aceleasi reguli, nereguli, nedreptati sau principii. De schimbat s-au schimbat oamenii si peisajul din jur. Interioarele noastre intime sunt ca blocurile din Pantelimon, necesita o privire larga si de ansamblu, dar, vezi...inca bantuie gandacii de bucatarie, inca lipseste caldura din calorifere. In schimb, facturile sunt mari. Recunosc, te poti simti din ce in ce mai des exclus, te poti simti un pic altfel, un pic privit de sus. De aici vine disperarea si vulnerabilitatea. Bantuit din ce in ce mai des de ganduri care incep cu "nu am nici o sansa..." iti asiguri din oficiu un complex al idealismului. Pragmatismul ramane acelasi, indiferent de tara si de timp. Fericirea poate insemna o sticla de bere, un pachet de tigari, un zambet si un prieten. Cateodata nu vrei mai mult! Stii si tu asta. Cred ca standardele de moment fac fericirea imposibila si cautarea ei durereoasa. Mastile se poarta din frica, nu din placere ca la carnavalurile venetiene. Pragmaticii sunt oameni apasati de timp, oameni care nu contempla, ei au o linie pe care merg o conduita militara s-ar putea spune. Oamenii care crezi tu ca se feresc de discutii sincere, nu au ce spune Emilio, nu te speria, atat ii duce capul...acolo unde nu e imaginatie nu e frumos si unde nu e frumos nu e zambet:). Ehe...Emile Tudorache tu esti indragostit! Am apreciat ce ai scris, modul in care ai strigat. De apreciat ramane strigatul si cine striga are glas si mai ales are ce spune. Fii mandru de asta! Emile Tudorache sunt convins, tu esti indragostit! | |
| = interesant | omer [24.Nov.02 06:51] |
| Eu sunt curios cine e persoana. Si idealisti presupun ca sunt pe toate drumurile. Numai ca unora ne lipseste curajul sa aruncam mastile. Unii au si curaj. Am auzit de unul Mititelu parca care era un fel de guru al adevarului si al limitelor fiintei. Dar de cunoscut nu l-am cunoscut. Si apoi te-ai gandit ca aceasta credinta absoluta in relativitatea lumii este ea insasi un fel de fanatism. | |
| = Armonie? | emilio [24.Nov.02 17:28] |
| Armonie, intre asa zisi "cei mai buni prieteni" nu pot exista masti, interese si pragmatism! Pentru ca atunci nu se pot numi prieteni adevarati! Si niste necunoscuti sau amici dau dovada de tot atata "prietenie"! Poate stii vorba lui Iisus> trebuie sa fii bun nu numai cu aproapele tau, dar si cu dusmanul tau, pentru ca altfel care ar fi diferenta intre voi si criminali si raufacatori? si ei se iubesc unii pe altii! Paote nu inteleg eu conceptul de prietenie prea bine, dar mi se pare firesc ca odata ce unul a renuntat la masti si s-a deschis total si celalalt sa faca acelasi pas. E vorba de incredere, de ajutor neconditionat, de sentimente. Iar o reactie> "Intr-o lume ca cea de azi, lipsa unei masti te duce direct pe drumul pierzaniei. Place finalul! Cred ca totusi nu este o crima sa fii idealist. Poti imbina utilul(pragmatismul) cu placutul (visare, idealism, romantism). Iti trebuie doar taria de a jongla fara fatarnicie cu cele doua laturi ale vietii" mie mi se pare nepotrivita, repet intre oameni care se declara prieteni! In fata unui om care te deschizi total iar el tot nu poate face diferenta intre restul lumii si tine si se comporta cu tine ca si cu un strain, nu poti decat sa te inchizi. "Nimeni nu te-a luat drept prost." Hai sa fim seriosi! E o diferenta in a nu vrea sa mai lupt si a nu-mi da seama! Sunt extrem de multe masti care nu au cazut! Pentru ca, vezi tu, ironia sortii, cel care poarta masti si cauta sa-si vada dor interesul se va inconjura de oameni care la randul lor vor purta masti! Si, Doamne fereste, de clipa necazului pentru ca pragmaticul va cadea in groapa propriei sale credinte. Va vedea ca la necaz nu are nici un prieten adevarat pe care se poate baza, va vedea cum toate mastile cad pentru o secunda spre a rosti un refuz! "Iti trebuie doar taria de a jongla fara fatarnicie cu cele doua laturi ale vietii" iti sugerez sa citesti ce am scris eu ca se poate intampla in aceasta situatie! Si din pacate se aplica! Cel care "jongleaza" va ajunge fara identitate spirituala si exclus din ambele tabere. In cazul de fata calea de mijloc nu exista, decat ca aparenta solutie de scapare. Eu oricum am luat o hotarare nu ma voi schimba! Voi ramane acelasi, un visator. Dar un visator precaut, stranind relatii de piretenie doar cu oameni pe care stiu ca ma pot baza si care la randul lor stiu ca se pot baza pe mine in situatii dificile! Evident ca in lume si eu port masti, dar fata de prieteni pentru mine interesul nu exista, exista doar sentimentul prieteniei, placerea de a discuta, de a fi impreuna, etc. In rest ALL YOU NEED IS LOVE....punct! | |
| = 1780, omer | emilio [24.Nov.02 17:29] |
| Respectele mele, 1780! te afi de azi in posesia Osacarului neoficial de Cel mai frumos cometariu la un text al lui Emil Tudorache! Felicitari! :) Comentariul tau chiar m*a impresionat! Cat priveste afirmatiile tale, ce pot spune decat ca sunt de acord cu ele 100%.... ai dreptate si la partea cu indragostitul, asa cred ca se explica! :) Insa ce te faci cand eu ii spun c-o iubesc, iar ea zice NU! Nu-mi ramane decat sa ma indragostesc si mai tare! :) Omer, inainte de toate bine ai revenit! :) faci tu ce faci si reusesti sa ma scoti mereu din ale mele, nu-i nimic continua! :)))) Comentariul tau in marea lui parte nu l-am inteles. Vezi ce usor am scapat de raspuns! :))))) "Si apoi te-ai gandit ca aceasta credinta absoluta in relativitatea lumii este ea insasi un fel de fanatism. " Evident ca m-am gandit, de aceea e a dracului de frumoasa viata si merita traita! | |
| = lamuriri | omer [02.Dec.02 04:01] |
| Ai zis ca ai intalnit o singura persoana din cele fantastice? La cine te referi? Vad ca iti continui mania de a trece pe raboj cine te comenteaza. As avea-o si eu daca m-ar tine memoria. Dar din pacate nu. Si o destainuire. Cand am scris comentariile eram in chat eu si 80. El mi-a zis ca ai produs ceva demn de un comentariu al mariei sale. Mititelu asta e un idealist sadea. Dar cum memoria nu ma prea ajuta nu ii mai stiu bine povestea. | |
| = lasa fericirea | Stancu Andra [18.Jul.03 03:28] |
| Fericirea este un produs secundar (fraza nu-mi apartine - e scrisa de Huxley - dar cand am citit-o mi s-a parut geniala si perfect adevarata, cel putin in ceea ce priveste experienta mea) Fericirea este simpla reflexie a faptului de a fi trait un sentiment iesit din comun. Fericirea este efectul "iesirii" din sfera lumii banale, cauza o reprezinta altceva mult mai subiectiv, acel ceva care te ajuta sa evadezi (si nu ma refer la droguri sau alte prostii) poate muzica, poate o persoana sau orice alta nastrusnicie care-ti poate trece prin cap si crezi ca te face fericit. Cam asta cred eu despre fericire si mai cred ca inainte de a cauta fericirea trebuie sa cauti un lucru pentru care sa vrei sa traiesti mai concret (nu mai concret adica material, ci mai concret adica mai specific) - asta daca nu ai norocul sa te gaseasca el pe tine | |