| = Oriana:intrebari | motzoaca [20.Nov.02 18:38] |
| mananc si sanger m-a dus cu gandul la mananc si plang, mananc... a lui Labis.mi-a placut tare , poate pentru ca sunt o optimista: In lemnul mesei bat cu inima pulsand cat pumnul si contrastul din prima strofa: Mananc si sanger la masa mea coboara vluturul de tinichea eu asteptam zambind, un inger. am inteles eu bine ca Privesc cu mila-n jos sub coaja asta de pamant indiferent cerberii se sfasie pentru un os, ma doare un calcai absent , se refera la detasare? de ce eu ma inalt rosind? ps: sper sa nu-mi consideri intrebarile stupide | |
| = păsări roșii pe buzele albe | Trandafiras [20.Nov.02 18:49] |
| Poezia asta mi-a adus în minte, instantaneu, câteva versuri ale Veronicăi Porumbacu: "Te iubesc" ... Au zburat de pe buzele roșii două păsări albe. Au bătut din aripi, căutându-te. Le-a rănit orizontul pustiu. Le-a însângerat depărtarea Și s-au întors bătând din aripi două păsări roșii pe buzele albe." Imi place tare si mult si ... | |
| = motzocel si trandafiras | Oriana [21.Nov.02 17:31] |
| Multumesc pentru versurile Veronicai, mi-ai facut o surpiza placuta cu ele! Versurile "mananc si plang/sanger" pot fi interpretate la modul propriu dar in circumstante diferite. Suferinta e provocata de sentimentul milei la Labis, in versul meu, de o boala digestiva in faza ei acuta. Recunosc ca ma gandeam mai mult la sonoritatile sanger-inger din poezia Ninei Cassian: "nu inteleg cum poti sa dormi vegheat de-un inger cand eu... si sanger" Detasare... atat cat poti fi de de detasat cand osul calcaiului iti e ros de caini acerbi... Detasarea se intampla abia in versul final, ca o inaltare (moarte) dupa oferirea obrazului nr. 2 (in locul calcaiului al doilea, calcaiul vulnerabil al iubirii, calcai de suflet) vulturului de tinichea (stii omul de tinichea care voia inima, o avea si nu stia, vrajitorul din Oz?). Si cum se inalta un schelet devorat de vultur daca nu rosind de goliciune si sange? Asta e pe scurt ce am simtit si gandit cand am scris poezia. | |