| = de citit | degeaba [04.Nov.02 03:53] |
| extraordinara! m-a dus cu gandul la portretul oval al lui poe si la ceremoniile de consecrare ale obiectelor de cult religios. eu unul i-as schimba titlul, ca prea este mure in gure. "cu-aroma" este evident fortat si este punctul slab al primei strofe. apoi ideea cuvinte/dalti este folosite si in ultima strofa. eu as scrie "silabe seci" pentru a evita repetitia. oricum una peste alta surpriza serii. sper ca unul dintre postcomentatorii mei sa te inrameze cu o stea in frunte. | |
| + ioanid | Anton [04.Nov.02 04:00] |
| Stea, clar. Eu am aprobat-o, eu dau prima stea. | |
| = cum un bloc de piatra | RRostas [04.Nov.02 05:29] |
| Chiar ca merita citita! Stii cum o vad eu? Ca autorul, un bloc de piatra poarta in el statuia ei, iar cuvintele o sculpteaza in el. Aici zic si eu ca e o interesanta imagine a femeii in barbat, imi place mult felul in care el o poarta pe ea in interiorul sau pietros, ea intrezarindu-se sculptata cu dalta cuvintelor, in el. Apoi, cum ea creste, conturul ei devine tot mai clar in acel bloc de piatra, iar el dispare pe masura ce ea creste. Si dorinta lui de a sufla macar odata inainte de a se stinge peste trupui ei care prinde viata. Este ceva inedit, o imagine interesanta a ei in el, a ei, sculptata in piatra si animandu-se apoi. Si toate astea in trei stofe. Felicitari! (iti lipseste o cratima si o diacritica in prima strofa) Iarta-ma, dar eu vad pictural textele si unde exista imagini si idee, savurez cu placere. De data asta, m-am si exprimat. | |
| = Ioanid, silabe de rubin | Ghiocel [04.Nov.02 05:32] |
| Frumoasa densitate de imagini/metafore, fara a da senzatia de "incarcat". Simt ca ai lasat ceva din tine cand ai creat-o. Silabe de rubin. | |
| + da | Nic [04.Nov.02 12:18] |
| Frumoasa, delicata, casta, vag promitatoare de placeri presupuse. Mi-a umplut dimineata de bucuria cititului. | |
| = atins | ioanid [04.Nov.02 20:42] |
| Degeaba: pertinente observatiile tale, dar si un pic subiective, unele dintre ele. De pilda spui ca: "cu-aroma" este evident fortat si este punctul slab al primei strofe. Mie versul asta imi gadila papilele gustative. In rest sunt de acord cu tine in ceea ce priveste repetitia "cuvinte", dar si inlocuirea cu "silabe" e la fel de repetitiva. Cat despre superlative, ce sa zic, m-au atins exact in punctul meu vulnerabil (care nu e nici pe departe calcaiul). Multumesc si stai pe aproape. Din cate am citit se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Anton: o stea primita de la Anton face cat zece, care-i si intrece. RRostas: Asta e una din posibilele interpretari. Nu e chiar aia pe care am trait-o eu, da-mi place cum gandesti. Ce zici de o posibila trimitere biblica la Geneza? Ghiocel: cald, spre fierbinte ca-ntotdeauna. Nic: cu steluta de la Nic, eu ma simt si mai voinic. Lasand gluma la o parte multumesc tuturor celor care m-au citit chiar daca n-au zabovit in fereastra pentru a-si da cu parerea, caci vorba unui poet anonim contemporan:"Poetul fara cititori, e ca gradina vara fara flori". (si-am zis ca las gluma de-o parte!). | |
| = cool!!!!! | euridice [07.Nov.02 13:20] |
| ...si ai venit cu lira dupa mine... super textul...ma face sa ma gandesc la refacerea androginului,la aceasta cautare perpetua a "sufletului pereche",la disolutia lui in celalalt...caci pierzandu-te in altul te poti regasi... imi place versul cu "sanul tau cu-aroma de gutuie",imi suna a "dureros de dulce"... | |
| + Stea si volum | Vlad Ioan Mirescu [14.Feb.04 17:04] |
| Of, de ce are tot timpul noroc tiganul asta de Anton si tiganca asta de Nic sa dea ei stele inaintea mea? :))) Am luat la rand textele lui Ioanid, acesta este al doilea, si recunosc ca am avut o mica strangere de inima, mai ales ca inceputul poemului parea sa contrazica trecutul poem. Dar nu. Si respir usurat. Imi permit sa cred ca a mai aparut un nou senior. Glezna fina adolescentina, statuia cu aroma de gutuie intra in categoria casnicului pe care il iubim atat de mult si eu si Anton si Nic. Dar vine Sar aschii dureroase de sub coaste Si-mi intra-n ochi silabe de rubin, Intrezaresc prin praf pulpele caste. Cu cat cresti tu, cu-atat sunt mai putin chiar strofa mediana si GREA. Interesanta constructie. Nu imi ramane in final decat sa ma intreb cine este Pigmalion in poemul tau. Bravo, stea! Bogdan Geana | |
| = Pygmalion si Pigmalion | ioanid [08.Nov.02 22:47] |
| Bogdane am inteles de unde vine nedumerirea ta si ma grabesc iaca, sa-ti raspund. Pygmalion e un personaj din mitologia graca, cioplitor in piatra si impatimit urator al sexului opus, dar care are ghinionui ca de sub dalta-i de granit sa-i iasa, piei ispita, un trup de femeie. Acu' misogin, misogin, da' pana cand? Asa ca Pygmalion se-ndragosti pana-ntratat de creatia si creatura lui incat o ruga pe Venus sa-i dea viata (nu-i vorba ca se saturase si el saracul sa tot sarute la buze reci, ca sa nu mai vorbesc de alte cele). Ceea ce Venus, umeda toata (la ochi) de asa subiect de telenovela, facu numaidecat. Si-au trait fericiti, daca nu cumva or mai fi traind si astazi, ca la greci nemurirea se vinde la orice taraba. Pigmalion ala din titlu e vecinul meu grec, de deasupra, care din pacate nu stie sa sculpteze. Si-am zis ca sa-i fac si lui o bucurie. | |
| = superb | magister [12.Jan.03 23:20] |
| Se citeste cu suflarea mintii taiata. | |
| = extra | Michelangelo [13.Jan.03 01:12] |
| recunosc ca e prima poezie a ta pe care o citesc si mi se pare extraordinara. fug sa-mi bucur sufletul si de celelalte. | |
| = Sa ne amintim de poeziile bune | Laurențiu Orășanu [27.Oct.03 22:18] |
| Inaugurez aici ciclul "Sa ne amintim de poeziile bune" la care va invit sa participati cu poezii publicate mai demult, care v-au placut in mod deosebit. Motivatie: pentru a le face cunoscute si celor mai noi pe site. Va propun sa le inscrieti sub comentariul(la "Parere"): "Sa ne amintim de poeziile bune" su ceva similar). Inaugurez ciclul, sa nu se creada ca in contra-partida la comentariile lui Viorel, e fixul meu din mai multe comentarii, se poate verifica, il inaugurez cu "Pigmalion" de Viorel Gaita -Ioanid. Ghiocel | |
| + superb! | Monica Mihaela Pop [28.Oct.03 11:17] |
| Eu ce să mai spun? Nimic! Tac și citesc, cu respirația oprită, să nu tulbur cumva aroma de gutuie. Superbă alăturare de cuvinte! Laurențiu, trebuie să-ți mulțumesc pentru că ai readus în atenția noastră acest poem. Acum poate să-mi înceapă ziua. | |