= Dana, | Ligia Pârvulescu [07.Jun.07 23:06] |
cu aceste cuvinte ale tale de aici mi-ai trasat fin contururile sufletului la reintalnirea mea cu marea. Eu spun ca e suficient daca am spus atat... | |
= Ligia | Ela Victoria Luca [07.Jun.07 23:49] |
Firele se țes dincolo de suprafața vizibilă a mării, a cuvintelor. E esențial felul în care întâlnești marea. Mulțumesc pt cum te-a atins poezia. Ela | |
= crinii | oana catalina bucur [08.Jun.07 00:11] |
crinii au mare dar de a îmblânzi trecerea. cel mai miraculos dar al iubirii este că poate înfăptui peste și prin noi iertarea. și o dată cu iertarea vine, încetul cu încetul și împăcarea cu trecutul. îți mulțumesc ptr. poezie. Multă pace și iubire înspre tine! cu drag, | |
= Oana | Ela Victoria Luca [08.Jun.07 02:39] |
Mulțumesc, acum multe lucruri scrise aici par comune. Va rămâne însă esența de crin. Cu tot ce înseamnă ea. Până la esență de poezie mai am de semănat niște liniște. Ela | |
= cerul fără parfum | Miruna Dima [08.Jun.07 10:27] |
Dincolo de simbolistica foarte bogată, textul acesta transmite emoție. Ca și cum ar fi undeva, ascunsă în spatele cuvintelor care o rostesc. Da, am simțit până în străfunduri. Doar două vorbe: purificare și katarsis. Mulțumesc. | |
= Miruna | Ela Victoria Luca [08.Jun.07 10:34] |
Gama emoțională este uneori greu de ascultat până la capăt, unii rămân la suprafață, alții percep un tumult, puțini cei ce trăiesc emoțiile înalte. Mulțumesc eu pentru ascultare. Ela | |
= dincolo se aflau ceilalți | Tamara Zub [08.Jun.07 10:45] |
Iarăși un poem mistic. Moartea cu parfum violent, cu flori albe în brațe. Noi nu avem mare. Mă duc să-mi cumpăr un crin. | |
= Tamara | Ela Victoria Luca [08.Jun.07 10:59] |
"Să nu iubești crinii". Marea există, în interior, întotdeauna. Sau nu există. Tu o porți, altfel nu ai fi fost acum, aici. mulțumesc pentru lectură. Ela | |
= părere | nica mădălina [08.Jun.07 11:08] |
eu văd drumul, văd necesitatea finalului, a închiderii, pentru a prilejui nașterea. văd acel "lovește în mine" nu ca pe o neputință, ci ca pe rugămintea către celălalt de a-i prelua crucea. ca o iertare. și tac. | |
= Mădălina | Ela Victoria Luca [08.Jun.07 18:29] |
Da, așa e sensul acelui lovește în mine. Și așa este și îndemnul la tăcere. Fiindcă niciun drum nu începe și nu se temrină cu noi, ci cu cei mulți de dinaintea noastră, iar noi transmitem crucea, de avem cui. "și așa mai departe". Mulțumesc pt semn. Ela | |