| = lumina stinsă purtând în mână un cerc albastru | Teodorescu Cristina Oana Daciana [01.Jun.07 12:20] |
| De data aceasta m-ai incantat ca niciodata de privelistea pe care mi-ati oferit-o domnule Djamal... cu adevarat vorbim aici despre o arta poetica (cel putin asa zic eu)... ce frumoase versuri sunt astea: "ce nu era o bucată de cer nici irisul din ochiul său de gheață eu îi întind palma desfăcută și umedă sunt un semit descătușat" si ce bine se incheaga cu restul poeziei, cu adevarat am simtit o transpunere intr-un trecut indepartat, mult prea indepartat pentru a fi privit cu ochii de azi, ci doar cu ochii de ieri. Cercul de pe frunte va aduce admiratie Cu drag, Cristina | |
| = Cristina | Mahmoud Djamal [01.Jun.07 12:55] |
| Cristina, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere. Bucuros de vizită Djamal | |
| = Semn | Mahmoud Djamal [01.Jun.07 20:06] |
| Aș fi vrut să citesc mai multe opinii despre acest poem. Cu respect | |
| = gara spre alta lume | Bogdan Nicolae Groza [02.Jun.07 17:27] |
| Dlamal, in tai de toate as dori sa te rog sa te uiti peste text ca ai cateva greseli de typo "iar pieterele mari și voalte de fum" era cumva PIETRELE, si VOALATE? mai ai "întru" in loc de intru, "rasfoisc" in loc de RASFOIESC. Poate mai sunt si altele. Nu mi-o lua in nume de rau dar multe texte au fost trecute la atelier ca aveau greseli de typo. :) Vroiai mai multe opinii despre poemul tau, iata opinia mea: un poem cu o incarcatura emotionala mare, si sesizez la tine, atat la textul acesta cat si la altele, o tristete neinteleasa, o stare de spleen care aduce cu ea momente de meditatie. Umbrele cu priviri confuze din gari, care nu stiu unde sunt, ce vor, pietre ce rasfoiesc fete triste. Gara asta metaforizata e de fapt poarta de iesire-intrare catre un alt taram, o alta destinatie, un alt inceput/sfarsit. Dublajul acesta eu/el, arata ce simte fiecare. Tu, in tranzit prin aceasta gara zambesti privind spre rasarit, spre speranta, spre inceputuri, el, ca un terific vrajitor, parca, iti blestema culoarea si lumina stinsa, nu o poate suporta, seninanatea ta il debusoleaza, il face sa delireze, si cu acele cercuri albastre, vrea parca sa faca o magie, sa te "lege" parca de ceva. Cu toate acestea tu ii intinzi linistit palma desfacuta si umeda, ca simbol al prieteniei si emotiei. Cercul asezat pe frunte ca un palmier inalt cu bratele intinse arata, dupa opinia mea, biruinta luminii asupra intunericului, a calmului si linistii emanate impotriva furiei si a agitatiei. Stapanesti fortele malefice printr-o atitudine pasnica, astfel incat confuzia umbrelor sau irisul ochiului lui de gheata nu mai au nici o influenta asupra ta. ASoi iesit din gara cu o stare de spirit benefica, astfel incat temerile, framnantarile, emotiile si toate gandurile rele ori daunatoare au fost lasate acolo, in acel trotuar, ca semn al renuntarii definitive la intoarceri. | |
| = erata | Bogdan Nicolae Groza [02.Jun.07 17:31] |
| Iarta-ma ca ti-am gresit numele, si in loc de Djamal am tastat Dlamal. | |
| = erata 2 | Bogdan Nicolae Groza [02.Jun.07 17:36] |
| ah, am multe greeli de scriere in comentariul meu, sper sa intelegi ceea ce am vrut sa zic. In loc de "Asoi" ( scris in graba), era "Ai", intelesul frazei fiind: ai iesit din gara... | |
| = Bogdan Nicolae Groza | Mahmoud Djamal [02.Jun.07 17:53] |
| Bogdan, iti multumesc pentru atentia ta deosebita si frumoasa interpretare, tristetea mea vine din zbuciumul locului de unde provin. Mult respect Djamal | |